Destin tragic, purtand amprenta unei boli severe – poliomielita – care i-a lasat povara unei sensibilitati a sanatatii si o dificultate vizibila la mers, Magda Isanos a incercat sa isi asume intreaga suferinta si a inceput sa scrie poezie. Contra cronometru, pentru ca stia ca, oarecum, orele, zilele, anii ii erau numarati. Tristete, intelepciune, iubire…toate acestea nu puteau izvori decat dintr-o suferinta continua, asumata, depasita. Si totusi, dramatismul situatiei este mereu ascuns, ingropat, sub indemnurile clare transmise oamenilor, acelea de a privi mereu in sus, de a incerca sa vada frumosul din lucrurile obisnuite de zi cu zi. Desi nu a trait decat 28 de ani, Magda Isanos (17 aprilie 1916 – 17 octombrie 1944) a scris suficient incat sa devina o voce lirica distincta, feminina, care deschide o directie a liricii moderne in acest sens.
Dragostea mea
Eu stiu ca tu nu meriti dragostea
si-mi place totusi sa ti-o daruiesc;
dar parca balta merita vreo stea,
si totusi câte-ntr-însa s-oglindesc…
Nu meriti iarasi clipele de-acum
si gândurile bune câte ti le-am dat,
dar parca merita noroiul de pe drum
petalele ce peste el s-au scuturat?
Iubirea însa e ca soarele,
care ramâne pururea curat
si dupa ce milos i-a sarutat
leprosului, pe ulita, picioarele…
sursa poza: internet
Reflexii in timp 
January 9, 2015 at 7:42 am
Foarte frumoasa poezia! Am invatat-o de foarte multa vreme, vre-o 45 de ani in urma, numai ca o litera este achimbata, de ajuns fiind sa pierdem o metafora.
Am cautat pe net si toti pare sa fi preluat din aceeasi sursa, dupa mine, versiunea gresita!
Este si o chestiune de sens de care o sa va dati seama daca analizati atent textul.
Am ales sa semnalez aici in speranta ca un iubitor de poezie va putea clarifica situatia poate dupa o lucrare mai veche.
Eu imi amintesc asa:
…
“dar parca balta merita vre-o stea”
…
BOLTA merita intotdeauna o stea, macar pentru faptul ca acolo pare ca stau toate stelele; nu poti discuta de merite aici, este un fapt! Iar pe bolta stelele sclipesc si nu se reflecta, nu are sens!
BALTA insa reflecta stelele desi “nu merita”, asa cum nu merita noroiul petalele. Autoarea revine la ideea ca balta (un loc cu apa murdara, nu lacul, iazul etc care au o alta conotatie) nu merita sa reflecta stelele, imagini ale puritatii pentru ca e e murdara, in strofa a doua unde noroiul de pe drum nu merita petalele; este cam acelasi mediu folosit sa sublinieze ideea.
In fine, cred ca este corect BALTA si nu BOLTA.
LikeLike
January 11, 2015 at 7:00 pm
Intr-adevar cat de mult schimba sensul o litera… Da, e o eroare, corect este “balta”. Multumesc pentru sesizare! Toate cele bune!
LikeLike