Reflexii in timp


Leave a comment

Nina Cassian – marea seducatoare a literaturii romane a plecat dintre noi

In urma cu doua zile, a parasit aceasta lume Nina Cassian. A decedat la varsta de 89 de ani, la New York, dupa o viata tumultoasa, marcata de cenzura comunista, dar si de un talent aparte, ce s-a manifestat in poezie, proza, eseu si traduceri-, atat in Romania, cat si in SUA.
Nina Cassian a fost “muza lui Ion Barbu”, fiind iubita insa si de alti scriitori celebri, intre care Marin Preda. De aceea, a fost catalogata de multi “marea seducatoare a literaturii romane”
“Am iubit si am fost iubita. Am creat non-stop. M-am bucurat de recunoastere, uneori, si am avut parte de marginalizari, frecvent, chiar si in zilele noastre. Dar toate astea apartin echilibrului vietii!”, spunea Nina Cassian intr-un interviu acordat în 2010, revistei Tango.
Un gand pios si o urare din suflet : Odihneasca-se in pace!
Va las sa savurati o poezie draga mie:

In tara lui Mura-n Gura

In tara lui Mura-n Gura,
totu-mi este pe masura.
Cand ma scol de dimineata,
Nu la sapte, ci la zece,
Vine-o tava cu dulceata
Si-un pahar cu apa rece.
Si dulceata zice: ia-ma!
Si paharul zice: bea-ma
Ia-ma!Bea-ma!
Usor de zis!
Insa gura s-o deschizi,
Nu-i deloc asa usor!
-Ajutor! Ajutor!
Lingurita, grijulie,
Imi deschide gura mie.
Ei, asa mai merge, zic,
Daca ma ajuti un pic!

Dar e timpul sa fac baie!
Apa intra in odaie
Cu volanele-i albastre.
– Ne-adresam domniei voastre!
– Cum doriti sa fiti spalat?
Uite-asa, culcat in pat!
Cum doriti sa fiti laut?
Uite-asa, in asternut!
Iar, acum prosopul cel pufos
Se inclina, moale, pana jos
-Eu sa va frec as vrea , pe spate
-Nu, vai de mine, nu se poate!
Intreaba-te si intreaba-ma
Cum pot sa ies din plapuma?
Afara-i frig, in pat e cald
La urma urmei nu ma scald!

In tara lui Mura-n Gura,
Casti o gura cat o sura,
Si indata-ti pica-n ea,
Tot ce vrei si tot ce ai vrea!
Sarmalute-n foi de vita,
Supa calda, tocanita,
Cozonac, compot, halvita
Carnaciori si ciulama,
Muraturi, etc.

Am mancat, de m-am umflat
Nu-i nimic, o macara, iata ca pe sus ma ia
Si m-aseaza dupa plac,
Colo-n umbra-ntr-un hamac.
Huta-huta, ce sa zic,
Bine-i cand nu faci nimic.
Lectiile stau pe masa,
Dar de lectii nici nu-mi pasa.
Stau si motai in hamac,
Ele singure se fac.
-Draga aritmetica, nu stiu ce te-mpiedica
Sa rezolvi vreo trei probleme!
Eu de fleacuri nu am vreme!
Draga mea gramatica,
Nu fi antipatica!
Nu fi zau, nesuferita!
Si transcrie intr-o clipita
Exercitiile mele!
vezi ca eu n-am timp de ele!
Hai, draga mea istorie,
N-am chef sa am memorie!
Tine minte tu mai bine,
Cine s-a luptat cu cine,
In ce an si-n care loc!
Eu sa-nvat nu am timp deloc!

In tara lui Mura-n Gura,
Am prieteni pe masura!
Vreti sa vi-i prezint cumva?
S-a facut! Poftiti incoa!
Asta-i Puiu-prinde-muste,
Asta-i Lica-vreau-galuste.
Asta-i Mita-straba-nas
Asta-i Duta-mielul-gras
Asta-i Sanda-somn in gene
Si-asta-s eu: burduf de lene.

toata-toata ziulica,
ati vazut? nu fac nimica.
si programul se incarca.
astfel, nu e de mirare,
ca ceva ma-mbie parca
si ma trage la culcare.
Ah! imi este somn de pic!
si-apoi, prea mult am vorbit cu voi!
cand vorbesc mai multisor
obosesc ingrozitor!
in tara lui Mura-n Gura
somnul repede te fura!
nici n-ai timp sa spui la luna
…Noapte buna!…

nina


2 Comments

Magda Isanos: Destin, Intelepciune, Frumusete

Destin tragic, purtand amprenta unei boli severe – poliomielita – care i-a lasat povara unei sensibilitati a sanatatii si o dificultate vizibila la mers, Magda Isanos a incercat sa isi asume intreaga suferinta si a inceput sa scrie poezie. Contra cronometru, pentru ca stia ca, oarecum, orele, zilele, anii ii erau numarati. Tristete, intelepciune, iubire…toate acestea nu puteau izvori decat dintr-o suferinta continua, asumata, depasita. Si totusi, dramatismul situatiei este mereu ascuns, ingropat, sub indemnurile clare transmise oamenilor, acelea de a privi mereu in sus, de a incerca sa vada frumosul din lucrurile obisnuite de zi cu zi. Desi nu a trait decat 28 de ani, Magda Isanos (17 aprilie 1916 – 17 octombrie 1944) a scris suficient incat sa devina o voce lirica distincta, feminina, care deschide o directie a liricii moderne in acest sens.

Dragostea mea

Eu stiu ca tu nu meriti dragostea
si-mi place totusi sa ti-o daruiesc;
dar parca balta merita vreo stea,
si totusi câte-ntr-însa s-oglindesc…

Nu meriti iarasi clipele de-acum
si gândurile bune câte ti le-am dat,
dar parca merita noroiul de pe drum
petalele ce peste el s-au scuturat?

Iubirea însa e ca soarele,
care ramâne pururea curat
si dupa ce milos i-a sarutat
leprosului, pe ulita, picioarele…

isanos poezie
sursa poza: internet