Thank God, it’s Friday!

Intr-adevar, e cea mai frumoasa zi din saptamana… te poti relaxa, poti face planuri, le poti realiza.. nu trebuie sa te culci devreme, poti sa te culci devreme.. poti sa iesi in oras… poti sa lenevesti in pat… e alegerea ta!

ti se pare ca ai timp pentru toate… dar nu-i asa… nici nu clipesti bine si te trezesti deja ca e duminica seara.. cea mai trista seara!!!!!!

Cufarul cu amintiri (I)

“Era inca prea tanar ca sa stie ca memoria inimii evita amintirile dezageabile, exaltandu-le numai pe cele placute, artificiu gratie caruia reusim sa ne suportam trecutul” – (G.G. Marquez – Dragostea in vremea holerei)

…e adevarat, incercam sa ne aducem aminte doar clipele placute, sa la invaluim intr-o aura stralucitoare, sa le idealizam… poate ca nici nu au fost asa placute, dar omul are asa un talent de a fi mult mai indulgent si sa descrie in culori mult mai optimiste episoade traite de el, in trecut… iar daca evenimentul nu mai are nicio legatura cu prezentul, cu atat mai bine… majoritatea dintre noi nu apreciaza un lucru, o stare de suflet sau de fapt in prezent, atunci cand se petrece/se traieste/il are – ci abia mult mai tarziu, cand nu il mai are sau lucrurile s-au schimbat…. “ce bine era… iti amintesti?!!”, “ei, pe vremea aceea….” nostalgie, regret, admiratie…. si cum ziceam, daca nu mai are legatura cu prezentul  atunci: “de morti numai de bine”….

Cu ceva timp in urma, din vorba in vorba cu draga mea colega am ajuns la cartea preferata. Si raspunsul ei mi-a frant inima…”Vraciul”…. in clipa aia… flash … 1985 – iarna grea… omatul mare… sala Cinema Patria…undeva sus…ultimele randuri…Pe ecranul mare… o poveste de dragoste trista cu final fericit… un Om cu “O” mare si multi oameni cu “o” mic… o lectie de viata ….in sala, ghemuita in scaunul incomod, cu ochii in lacrimi si inima batand nebuneste… o fata “Copila, tu” cum ii zicea el… si el…un vesnic nelinistit si plin de intrebari….se tin de mana – ea plange, el o priveste pe ea… incearca sa nu arate cat de mult il plictiseste filmul… dar sta cu ea….
Dupa atatia ani… doamne, cat a trecut de atunci… am simtit o durere imensa in piept…. am retrait in cateva secunde acea scena… cat credeam ca ne iubim…. ca la numai cateva luni sa ne despartim… pur si simplu a disparut….iar eu prea mandra sa il caut… apoi accidentul… primul accident, avertizarea… Spitalul de urgenta Floreasca….”Da, e bine, nu e atat de grav, imobilizat in ghips timp de 3 luni… dar traieste”…. deschid timid usa salonului… o fata blonda, stearsa, plansa toata sta langa el….”Te rog sa ne lasi singuri 5 min… iti promit ca doar atat dureaza”…. de ce? de ce? de ce nu mi-ai spus? “Stii ca tu esti prea buna pentru mine… esti prea sensibila.. eu nu iti pot acorda atentia pe care o meriti!”…am iesit fara sa mai spun o vorba, fara sa privesc in urma… pe holul alb, ireal de alb… blonda stearsa (fata de la tara) se uita tamp la mine…”La revedere!”…..
Mi-am jurat atunci sa nu mai sufar niciodata pentru un baiat. Nu merita. Si sa am intotdeauna o rezerva…

La relativ scurt timp (cam 6 luni)… al doilea accindent… aflat total intamplator…”ai auzit de Miki? de data asta a fost fatal”…. Imi pare rau, mi-a parut rau si atunci, dar…. viata merge mai departe. Si imi dau seama ca pana la urma Dumnezeu m-a ferit de o suferinta si mai grea…

La ce se gandesc?

Cand 40 de persoane se gandesc la mancare, atunci este o inmormantare. Cand 38 de persoane se gandesc la mancare si doua la sex, este o nunta. Cand 40 de persoane se gandesc la sex, este teambuilding.

Noiembrie

Azure Ray – November

Silent Strike-Noiembrie

November – Kim Yoon

Alt curs – Inteligenta emotionala

Ce este inteligenta emotionala?

Sună cam academic, usor desuet, putin bombastic. Dar fiecare dintre noi a auzit si a inteles (fiecare cum poate!) teoria lui Socrate  Cunoaste-te pe tine insuti” sau indemnurile din Biblie, atat in Vechiul cat si in Noul Testament „Nu fa altuia ce tie nu-ti place” si „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.

E o calitate cu care te nasti sau nu.  Ideea e ca ar trebui sa poti sa iti dai seama daca ai sau nu aceasta calitate. Cum iti dai seama?

Am gasit pe un blog autointitulat “interesant” urmatoarele exemple, prezentate dupa metoda “babeasca” (numarat pe degete, mura in gura, cum vreti voi):

“- dacă eu îți zic, în cadrul unei conversații, că anul ăsta nu îmi iau concediu si tu-mi zici ”vaaai, eu sunt obosit mort n-am avut decât 2 săptămâni de vacanță dar îmi mai iau 2 în septembrie” … n-ai!

– dacă vii în vizită azi (pentru că n-ai de lucru mâine și te pregătești de-un somn până la prânz) dar uiți să mai pleci până la cântatul cocoșilor deși mă vezi cum casc de-mi troznesc fălcile și tocmai ce ți-am zis câtă treabă am dimineață… n-ai!

– dacă mă suni și la întrebarea ”ce mai faci?” îți răspund că am treabă dar tu ai chef de conversație așa că-mi povestești verzi-și-uscate și ca să mai scoți niște cuvinte de la mine mă întrebi de încă 7 ori ce mai fac… n-ai!

– dacă spui bancuri cu grași în prezența obezilor, bancuri cu morți și cimitire când ai prin preajmă persoane în doliu precum și povestești cum i-ai tras-o vecinei de la 2 care-i măritată de față cu amicul tău care tocmai a aflat că-l înșeală nevasta… n-ai!”

Cam atat.



Inteligenta emotionala este o aptitdine



Au si ei uscaturile (a se citi fraudacii) lor

Olanda – tara lalelor. Tara in care oamenii se simt liberi… mai liberi probabil decat  oriunde pe acest pamant. Tara care incurajeaza “visele” si vitrinele respirande. Tara cu orase frumoase, desprinse parca din desenele animate ale lui Walt Disney.

Olanda – tara care a trimis cele mai multe ajutoare umanitare imediat dupa 1989. Tara ca s-a bucurat enorm cand a auzit de revolutia romaneasca  din decembrie 1989 si care a organizat un teledon impresionant pentru a transmite ajutoare catre ROMANIA.

Olanda…aceeasi tara care nu ne-a vrut in Schengen. “Nu sunteti pregatiti”….

Si iata ca totusi au si ei uscaturilor lor. Deunazi, mi-au cazut ochii pe un titul de articol din Romania Libera. Caz ŞOCANT în Olanda: Cea mai mare fraudă academică din istorie

Scris cu litere de-o schiopa… sa vedem… sa intelegem mai bine.

Un professor olandez de psihologie socială, a fost acuzat că a fabricat datele care au stat la baza a zeci de articole ştiinţifice apărute în paginile unor reviste de specialitate de renume mondial.

Omul pregătea un studiu împreună cu un colaborator (de obicei un tânăr cercetător) şi insista să aplice singur chestionarele în şcolile unde, conform afirmaţiilor sale, avea contacte bune. După câteva săptămâni, don’profesor  îi prezenta colaboratorului rezultatele presupusului studiu. Dacă cineva dorea să vadă chestionarele completate, spunea că datele nu se mai aflau pe hârtie. De fapt, descoperirile erau produsele propriei sale imaginaţii. Bogata as putea spune.

Si asta ma duce cu gandul la caietul nostru din clasa a VIII-a – cel pentru Ecologie (pentru a respecta adevarul istoric, trebuie sa spun ca asta se intampla la sfarsitul anilor ’70). Fiecare elev avea un caiet in care in fiecare zi trebuia sa inscribe propriile-I observatii referitoare la natura inconjuratoare: incepeai cu vremea (cat am mai stresat-o pe mama sa noteze date de la buletinul meteo din Telejurnalul de seara !) si apoi observatii referitoare la plante, insecte, pasari  si animale din jurul nostru. Era interesant, dar nu intotdeauna tineam minte sa notez observatiile din cursul zilei… in drumul spre scoala, din curtile si gradinile oamenilor…din padure (daca ajungeam pana acolo). Asa ca inventam. Datele meteo erau singurele verificabile… mama sa traiasca.  In rest… am vazut o gargarita… a zburat spre est… tot timpul zbura spre est… o panza de paianjen… paianjenul era plecat… puisori… berze… vin berze…pleaca berze… stoluri… iarba … muguri … floricele…Frunze verzi… Frunze ruginii… omat… cel mai greu de inventat era iarna… ca nu prea puteai sa “aberezi”…. Dar caietul era completat, notele erau bune… “munca de cercetare pe teren”.

Totusi nu e acelasi lucru cu ce inventa nenea olandezul. Noi inventam pentru note. El probabil pentru venituri mari si titluri de professor, academician, doctor inginer… de renume mondial. Cam asa, ca Odioasa…