Reflexii in timp


Leave a comment

Azi

Cand s-a luminat, a deschis larg ochii. Lacrimi zaceau tacute pe fata de perna cu norisori. “Nu m-ati ajutat nici asta noapte”, se rasti spre ei cu un zambet trist. “va schimb, e clar”.

Deschise fereastra si aerul rece, de noiembrie ii intra in suflet. Pentru prima oara in ultimii ani gandul ei nu era pentru el. Sau era, dar fara dorinta de a-l vedea.

“Azi nu vreau sa vii!” striga cu toata puterea ei in gand si il trimise spre el. Va astepta cu nerabdare si speranta sa vada daca gandul ei a ajuns la el. Ca de fiecare data. Ca in fiecare vis al ei.

Advertisement