Reflexii in timp


1 Comment

Ce mai citeste lumea la metrou (XX)

Zilele trecute ma gandeam ca, de cand mi-am schimbat obiceiul de a urca in primul vagon al metroului, nu am prea mai vazut oameni citind. Sa fie o similitudine cu prima si ultima banca de la scoala? Doar o coincidenta? Greu de spus. Poate ca nu am mai acordat eu atentie acestui aspect.

Revizuindu-mi atitudinea, azi dimineata m-am urcat in metrou, dar nu la ultima-ultima usa, ci la ultima-a treia usa J. Inghesuiala. Ca de obicei la ora opt fara un sfert dimineata. Si ce sa vezi? Un domn spanzurat la propriu de bara de langa usa, citea. Foarte absorbit in lectura, nici nu a simtit cand m-am strecurat spre culoarul aproape liber (n-o sa inteleg niciodata de ce oamenii – odata urcati in vagoane – intepenesc in usa. Ne place oare sa ne inghesuim? Sa ne simtim aproape de concetatenii nostri? Greu de spus… mai ales ca si mie mi se intampla uneori 😦 ).

Cum ziceam, omul citea profund o cartulie pe care o cam chinuia… Ca si cum ar fi simtit privirea mea curioasa, a inchis pentru scurt timp cartea, astfel incat sa vad titlul „Sotiile regelui David”. Interesant… ma gandesc imediat la istorie, mai exact partea de mitologie. Ce bine ca mai sunt oameni interesati de acest domeniu…chiar daca si numai din punct de vedere romantios …ca cine stie ce s-o mai ascunde printre paginile cartii cu titlu istoric!

Imi mut privirea de teama sa nu inoportunez omul si imi cad ochii pe o carte „citita” rau. Da, era o carte cu coperti albicioase, pagini sifonate, intoarse ca paginile caietelor noastre din clasa I…folosita rau cartea asta. Grosuta. Hm, inseamna ca e buna. Interesanta. Educativa, cum se zicea pe vremea mea. Posesoara – o doamna intre doua varste (doamne, cum suna asta… habar n-am cam ce varsta avea doamna, dar era foarte cocheta 🙂 ) – citea si mai absorbita de textul scris cu litere mici-mici … Mijesc ochii… vad titlul „Scrisori catre Rita”…autorul…iar mijesc ochii …Moon si nu mai stiu cum. Ma rog, ma linistesc in gand, o sa caut pe internet si o sa vad eu. Merita efortul intrucat doamna e foarte absorbita. Si imbujorata.

Am gasit pe internet. M-am imbujorat si eu. Oare de ce or fi doamnele de azi atat de atrase de cartile erotice, 18+? Si oare de ce le catalogheaza drept „savuroase”? Cartea este relativ proaspata, de prin 2011… si a fost scrisa probabil pentru a fi in trend (ca sa folosesc si eu un termen foarte la moda). Daca privesti numai coperta te apuca tremuriciul – de frica, nu de altceva. Un cutit infipt intre numele autorului si titlul cartii. Cutremurator de-a dreptul… 🙂

Daca as avea curaj, as reda un citat din carte. Insa nu imi permit. Chiar daca nu sunt chiar cea mai rusinoasa persoana, totusi e prea „tare” limbajul. Si nici nu imi promit sa o citesc. Sa zicem ca prea m-a speriat cutitul ala!

Voi faceti cum vreti! Mie mi-a ajuns Gray-ul.
PS. Daca sunteti curiosi despre cartea domnului, aflati ca este o trilogie despre inceputurile monarhiei in Israel, in care vremurile respective sunt infatisate prin perspectiva a trei femei remarcabile care s-au numarat printre sotiile lui David. Nu ma pot pronunta pana nu citesc (desi sincer nici asta nu imi propun!), dar parca si aici e un iz de frivolitate. Din nou…oare de ce or fi tentati oamenii sa citeasca la metrou astfel de carti? Oare asa vor trece mai usor peste aglomeratie, mirosuri si pericolul de a-ti rupe piciorul intre vagon si peron? Dar asta e o alta poveste!