Reflexii in timp


Leave a comment

La multi ani, GARFIELD THE CAT !

In fiecare an, in 19 iunie, este ziua lui Garfield, pisoiul amuzant. Cine e Garfield? Cine altul decat protagonistul benzilor desenate, cu acelasi nume, create de Jim Davis.

19 iunie 1978 a fost data primei aparitii a revistei „Garfield”, care prezenta franturi din viata personajului principal (cum care? Garfield, ca de el vorbim!!), alaturi de stapanul sau, Jon Arbuckle si al cainelui acestuia, Odie.

Simpatic domnul Jim Davis asta…si-a numit personajul dupa bunicul sau. Sa credem oare ca bunicul era lenes, manca obsesiv, iubea la nebunie lasagna si cafeaua, ura zilele de luni si dietele? Oricum ar fi, Garfield starneste inca hohote de ras si binedispune milioane de copii…dar si pe parinti, multumiti cand copilasii lor le ofera un minut de liniste pentru ca urmaresc cu sufletul la gura „aventurile” simpaticului Garfield.

Sa-i uram deci „La multi ani !” lui Garfied si sa recunoastem – unanim – cat de mult uram zilele de luni!!!

garfield


Leave a comment

Blaise Pascal si antidotul pentru durerile de dinti

Se povesteste ca intr-o noapte Blaise Pascal avea o durere ingrozitoare de dinti. A facut totul pentru calmarea durerilor, dar totul era in zadar. S-a asezat la birou si a inceput sa studieze cicloida, descoperind o serie de proprietati. Dupa un timp, a constatat – uimit – ca durerea de dinti disparuse. J

Intr-adevar, cand faci ceva cu pasiune, uiti de tot ce te inconjoare. Ba chiar uiti de tine insuti.

Saracul Pascal, va imaginati cate dureri de dinti a trebuit sa suporte daca iei in considerare cate lucruri minunate a descoperit? Pot enumera doar cateva: prima masina de adunat (adica primul calculator!), descoperirea triunghiului care ii poarta numele, legea vaselor comunicante si cate si mai cate.

Si mai interesant insa mi se pare faptul ca se pare ca Blaise Pascal nu a mers niciodata la scoala sau la universitate. A invatat totul acasa cu tatal sau, un avocat pasionat si de matematica.

Dar Pascal nu e cunoscut doar pentru contributia lui extraordinara in domeniul cunoasterii matematicii, ci este si un filosof apreciat si de actualitate chiar prin multe din “Cugetarile” lui.

Iata doar cateva dintre cele mai celebre:

Vrei ca oamenii sa gandeasca lucruri bune despre tine? Nu te lauda”.

“Fiintele umane trebuie cunoscute pentru a fi iubite. Dumnezeu trebuie iubit pentru a fi cunoscut”.

“Pariati ca Dumnezeu exista. De castigati, castigati tot; de pierdeti, nu pierdeti nimic”.

“Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita”.

“A spune adevarul este util aceluia caruia i se spune, dar dezavantajos pentru acei care-l spun, fiindca isi atrag ura”.

“A judeca matematic nu inseamnă a gandi filosofic, a judeca filosofic nu inseamnă a fi liber, a gandi liber nu inseamnă a fi filosof”.

oameni

PS pentru neinitiati (sau pur si simplu curiosi):

Cicloida este curba plana descrisa de un punct fix de pe un cerc, care ruleaza, fara sa alunece, pe o dreaptă fixa”. Suficient de clar? Sau tocmai v-am provocat o durere de dinti?

 

 


Leave a comment

Jose Saramago – lucidul incorect religios

Personalitate controversata, hulit de unii, adorat de altii, Jose Saramago este un scriitor portughez care a castigat Premiul Nobel pentru literatura in 1998. Astazi se implinesc 4 ani de la disparitia lui si merita un moment  de aduceri aminte.

Saramago este autorul unor carti celebre si al unor citate care au socat intreaga lume.  Mai jos aveti cateva exemple de citate care au starnit controverse si reactii puternice in intreaga lume:

“Fara Biblie, am fi altii, probabil mai buni”.

“Biserica si-ar dori ca in spatele oricarui cititor al Bibliei sa fie asezat un teolog, care sa ii explice ceea ce citeste

“Se spune despre mine ca sunt curajos. Poate ca sunt, pentru ca nu mai exista Inchizitia”

Cu toate acestea Jose Saramago va ramane probabil in memoria cititorilor (dar si a iubitorilor de film) datorita romanului “Eseu despre orbire” in care ni se prezinta o situatie extrema: intr-o oras – fara nume, fara identitate – apare o epidemie de orbire. Fara o cauza reala, identificabila, palpabila, oamenii orbesc rand pe rand. Cu exceptia unei singure persoane, sotia medicului din oras. Prin ajutorul si iubirea neconditionata pe care le ofera oamenilor suferinzi, sotia medicului este intruchiparea unei idei care il framanta pe autor, si anume idea ca societatea contemporana poate si trebuie sa fie reconstruita prin solidaritate si umanitate, prin ajutorul  si empatia demonstrate de fiecare dintre oamenii planetei. O lectura frumoasa si un film bun (Blindness), pe care vi le recomand cu caldura!

 timp-cover-int

 

 


Leave a comment

National Eat Your Vegetables Day! Amunzanti mai sunt americanii astia!

Cum in ultima vreme prietenii nostri americani ne tot incurajeaza si ne arunca frimiturile de la masa bogatilor alaturi de sloganuri pline de cuvinte golite de sens (“curcubeul a aparut pe cer cand ati intrat voi in NATO!!”, “nu sunt singuri, suntem alaturi de voi…”, “sunteti aliatii pe care ne bazam cel mai mult” si alte frectii la picioare de lemn), haideti sa “sarbatorim” si noi ultimele doua ore din celebra “National Eat Your Vegetables Day!”… ei bine, americanii sarbatoresc in fiecare an in data de 17 iunie ziua mancatului de zarzavaturi…de legume…celebrele “vegges” din Dexter’s Lab…apetisante, va aduceti cu siguranta aminte!!!

La cat de grasi sunt concetatenii lor, atat de ahtiati dupa meniurile XXL de la fastfoodurile lor, e de mirare ca au o singura zi nationala dedicate mancarii sanatoase…desi, am inteles ca intreaga luna iunie e dedicate sarbatoririi fructelor si legumelor…Aproape toate cotidienele de mare tiraj sau aparitiile online ale acestora au acordat spatii largi acestui subiect…si ii indeamna pe confratii lor sa manance macar in aceasta zi sanatos…Si le tot explica cat de bune sunt legumele, cat de benefice si cat de sanatoase…

Ce m-a frapat este insa faptul ca in toate pozele care insoteau fiecare din articolele scrise pe aceasta tema (apetisanta priveliste, ce sa spun!!!) in prim plan erau verziturile: mazare, fasole verde, castraveti, broccoli…salata verde…si mai stiu ce alte legume…pana si ardeii grasi erau verzi (parca cei rosii nu se incadreaza la capitolul sanatos)….ca sa fiu insa corecta, mai aparea pe ici pe colo si un morcov, portocaliu…atat de indragit de multi !!!

Si la noi e o adevarata moda – asta cu a fi sau a nu fi vegetarian…

Dar nu vreau sa intru in detalii si polemici, pentru ca  fiecare are dreptul si posibilitatea (inca) sa aleaga ceea ce mananca… la ora aceasta, ziua aproape s-a terminat si pot sa pun pariu ca nici frigiderul tau nu prea e prieten cu verziturile…

Eu am mancat niste fructe azi..adica cirese, caise si piersici…parca nu prea sunt “vegetables”, nu-i asa? Voi ati mancat vreo leguma azi? Daca nu, sa nu disperam zic…acusi trece anul, vine din nou 17 iunie…si poate ne vom aminti sa mancam ceva verde… 🙂 oare fistic se pune?

eatveg1


Leave a comment

Nepasarea are chipul multora dintre noi

Dimineata de iunie…caldura nefireasca pentru un inceput de vara…de altfel NASA a anuntat ca in ultimele ore au fost “inregistrate” trei explozii solare…cica e posibil sa fie afectate comunicatiile radio…pana una alta soarele pare mai stralucitor decat de obicei…

Imbulzeala ca in fiecare dimineata…si in tramvaiul 25, dar si apoi pe trotuarul care te conduce spre “gura de metrou”. Iar oamenii se imping, dau din coate…te dau pur si simplu de oparte cu tavalugul grabei. Macar azi sunt tacuti…ca in alte dimineti se invartoseaza cate unul, vocifereaza…”un’ te-mpingi domne!!! pleaca mai devreme…animale…
sau alte invective pe care nu le pot reproduce fie si numai din respect pentru persoana mea.

E destul de liniste…daca poti numi liniste zgomotul surd si sufocant al motoarelor masinilor aflate la semafor…se ambaleaza uneori de parca ar in block startul vreunei curse de Formula 1.

Deodata, se aude vocea unui barbat…razand, strigand… “Da-te mai la perete ca o sa cazi din pat!!!” …in fata., la cativa metri, lumea grabita se precipita pe o parte a trotuarului devenit, brusc, neincapator.

Incep sa rada cativa, majoritatea isi continua drumul grabit…tavalugul de care ziceam ma sus…

si atunci in vad…un om sarman doarme in mijlocul drumului…pe o parte, de-a lungul aleii…cu o palma sub cap, pe post de perna…cativa lei (banuti, sa ne-ntelegem) il pazesc pe amarat…

Un singur tanar se opreste si se uita atent. “Respira!” isi murmura in barba si isi continua drumul.

Cativa izbucnesc in ras, continuand sa se imbulzeasca spre “gura de metrou”, care devine parca neincapatoare.

Iar omul ramane singur, dormind in mijlocul trotuarului…pana la urmatorul tramvai…cand alti trecatori, grabiti, se vor “impiedica” de el…si sper din tot sufletul ca si acestia sa fie calmi si sa nu il bruscheze ca le taie calea si ii intarzie din graba nebuna spre numai ei stiu ce!

nepasare

Sursa foto: internet

 


Leave a comment

Carpe diem… sieze the day…sau pur si simplu “TRAIESTE!!!!”

In ultima vreme imi tot vine in minte expresia “Carpe diem”. Traducerea consacrata e Traieste clipa, desi din putina latina pe care mi-o amintesc acest cuvant  “diem” parca totusi e legat de zi, nu de clipa…ei, e bine si asa tradus pentru ca, daca ne gandim ce repede trece timpul, da, poti spune ca o zi e similara unei clipe din viata care trece…trece…

Am tot cugetat eu la notiunea de timp si la scurgerea lui ireversibila, fara putinta de a fi oprit…si imi dau seama ca punem atat de putin pret pe acest timp…Imi spunea azi un coleg ca, daca s-ar gasi pe undeva, ar cumpara cu toti banii pe care i-ar avea, TIMP. Sa facem ce cu acest timp? Sa il folosim in fata calculatorului, telefonului, tabletei sau televizorului? Sa discutam cu prietenii, uneori cu sotul sau chiar si cu copilul prin SMS-uri, emailuri sau pe Facebook? Ba chiar si cand acestia sunt doar in camera lor, la cativa metri departare de tine…

Ei bine,nu! Nu pe asta as da eu banii…i-as da pe toti pentru a castiga timp pentru familie, pentru prieteni, pentru o iesire in parc…la iarba verde…sa lasam toate gadget-urile acasa sau macar in masina…sa ne uitam in jurul nostru …sa vedem lumea …cerul…copacii…pasarile…sa auzim cantecul pasarilor in loc de muzica asurzitoare din casti…sa-i vedem cu adevarat pe oamenii din jurul nostru…sa ne bucuram impreuna pentru orice lucru simplu, un buna ziua dat unui necunoscut, un zambet de incurajare unui copil care s-a impiedicat si si-a julit piciorul…sau poate-un sprijin pentru un om batran care vrea sa treaca strada si nu are curajul sa paseasca pe trecerea de pietoni …sa traim pur si simplu!!! Fara sa ne fie frica de amenintarile (voalate) ale cercetatorilor americani care ne tot spun ca daca ni se vor lua emailul si facebook-ul vom deveni depresivi…nici vorba de asta! Ne vom intoarce probabil la lucrurile simple, le-am descoperi din nou, pas cu pas…in carti…si poate, cine stie, vom reinventa impreuna si emailul si facebook-ul!!!! Sau cine stie, poate nu…

Si cum cred ca nu v-am convins cu discursul dezlanat de mai sus, va las sa reflectati la cele de mai jos, gandite si rostite de oameni celebri sau anonimi.

“Ziua de ieri nu este decat un vis si cea de maine o iluzie. Dar ziua de astazi traita bine face din ziua de ieri un vis de fericire si din fiecare zi de maine o viziune de speranta, deci asteptati cu nerabdare acea zi.” Proverb indian

“Ziua prezenta este sansa de a face ca ziua de maine sa fie asa cum doresti. Este ultima ta sansa de a influenta si a schimba in bine rezultatele pe care cu siguranta le vei primi maine”. Herbert Harris

“Ziua de ieri a trecut. Ziua de maine nu a sosit inca. Nu avem la dispozitie decat ziua de azi. Hai sa incepem”. Maica Tereza

“Niciodata sa nu regreti ziua de ieri. Astazi esti in viata si iti fauresti ziua de maine.” L. Ron Hubbard

 “Traieste-ti clipa! Caci clipa-i viata ta !” Omar Khayyam

 traieste

 


Leave a comment

Saul Bellow – „Iarna decanului”

Intr-o zi de 10 iunie, in anul 1915, se nastea Saul Bellow, unul dintre cei mai cunoscuti scriitori americani, laureat al Premiului Nobel pentru literatura in 1976. A fost coleg cu Mircea Eliade la Universitatea Chicago si sotul unei doamne de origine romana. Suficiente legaturi  incat sa scrie despre Romania in urma unei vizite in timpul dictaturii comuniste din anul 1977. A scris un roman intitulat „Iarna decanului” inspirat din lucrurile pe care le-a vazut si trait el insusi.

Iata mai jos cateva citate din acest roman, care descrie o atmosfera cam sinistra …dar ce vrei, eram in plina epoca ceausista atunci…si rau cel mai mare nici nu prea incepuse …

“Daca oamenii de stiinta puri ar fi inteles intr-adevar stiinta, si-ar fi dat seama de moralitatea si poezia implicate in legile ei.”

“Psihanaliza pretinde ca investigheaza subconstientul. Subconstientul este, prin definitie, ceva de care nu suntem constienti. Dar psihanalistii stiu dinainte ce se gaseste in el. Si stiu, pentru ca ei au sadit dinainte tot ce vor gasi acolo.”

“America nu stie ce sa faca cu negrii ei declasati, cum nu stie ce sa faca cu copiii ei. Nu-i poate educa nici pe unii, nici pe altii, nu-i poate lega de viata. America insasi nu-i prea solid legata de viata in momentul de viata. Nu periferiile orasului ameninta atat de mult, cat mahalalele launtrice ale fiintei umane, cele urbane constituind doar reprezentarea lor materiala.”

“Lucrurile pe care nu le filtrezi prin sufletul tau nici macar nu exista, asta face ca literalul sa fie literal.”

“Viata moderna, avioanele supersonice, zgarie-norii, inalta tehnologie constituie un mijloc de secare a inteligentei, sau mai curand a puterii de judecata, in special a judecatii individuale”.

“Una dintre problemele omenesti permanente, in oricare stadiu al umanitatii, este aceea de a nu fi prost. Aceasta opresiune continua, teama de prostie! Iti patrunde in nari, iti orbeste ochii, iti mananca inima de rusine.”

“Oare trecem nepasatori pe langa forta a mii de prabusiri, de calamitati, de morti, si apoi hotaram, printr-un proces de selectie prea abstract pentru a fi macar cunoscut, sa ne fixam asupra unora dintre ele anume? Da, si pana la urma le lasam pe cele alese sa ne coloreze viziunea cu tuse de penel violente, viscerale, pana cand apriga optiune ne submineaza si ne rastoarna judecata. Si, in cele din urma, intreaga suprastructura (laolalta cu protectoare viclenie a orbului) incepe sa se clatine.”

“Atata timp cat lucrurile sunt prezentate la un nivel suficient de teoretic, sunt inghitite cu usurinta. Poti discuta despre politica bunastarii, despre birocratia din domeniile medicale sau sociale fara sa intampini nici o obiectie. Dar cand incepi sa vorbesti ca in mahalalele barbare, monstruoase, pe jumatate decrepite, omul nu are de ales decat intre o moarte lenta si una rapida, intre uzura treptata sau distrugere instantanee, toti se revolta.”

Asa-i ca par scrise de curand aceste cuvinte? Cat de actuale pot fi aceste ganduri, chiar daca au fost scrise in anul 1982!!! Si sa nu te revolti?!!!!\\

 ADVICE

 

 


Leave a comment

Happy Iced Tea Day!!!!

In fiecare an, in 10 iunie, oamenii sarbatoresc ziua ceaiului cu gheata! Sau ceaiului rece ca gheata? Dar cine mai este atent la nuante, atunci cand deja “aisti” a intrat deja in limba romana, fiind adopat de toata lumea…cu siguranta, multi romani stiu ce inseamna iced tea. Au auzit macar, daca nu chiar au savurat…

La inceputul verii deci, cum va spuneam, oamenii i-au dedicat o zi licorii minunat de racoritoare mai ales in serile de dupa munca, cand relaxat, la o terasa bei un iced tea…multi beau bere rece…dar nu stiu probabil ca nu e foarte indicat sa bei bere rece pe canicula…se fac cica niste combinatii, reactii chimice sau asa ceva, iti cresc tensiunea si ritmul cardiac…e drept ca si daca bei un ceai fierbite, tot te racoresti (zic unii!!!) mai mult decat daca bei un iced tea. Ma rog, depinde de perceptia si gustul fiecaruia dintre noi!

Se pare ca ceaiul rece a fost “inventat” din greseala. Sau poate de nevoie. Sau cine stie poate de un geniu in marketing. Prin 1904, la un targ din St. Louis unde producatori de ceai din toata lumea veneau sa isi vanda produsele, unul dintre ei oferea ceai fierbinte tuturor vizitatorilor – reclama, ce mai, stiti cum e…sampling!!! Numai ca o caldura neobisnuita s-a asternut peste oras si nimeni nu a mai venit sa guste din ceaiul lui fierbinte! Exasperat, comerciantul a trantit in graba cateva cuburi de gheata in ceaiul fierbite…succesul nu a intarziat sa apara, devenind repede o bautura adoptata de multa lumea si chiar produsa in serie de marii producatori de bauturi racoritoare!

Adevarul e ca, pe langa Coca Cola (stiti voi, cea cu “always Coca Cola” 🙂 ), Iced Tea este simbolul celei mai cunoscute bauturi racoritoare asociata cu zapuseala verii! Relaxant, gustos, racoritor, invitatie la reverie si placerea gustului intens… spuneti drept, nu vi s-a facut pofta de un Iced Tea?

Ce e frumos la Iced Tea este ca poti sa il faci din diverse arome…si poti sa il amesteci chiar si cu alte bauturi …obtinand niste racoritoare care sa te ajute sa treci cu bine de zilele fierbinti…cel mai cunoscut amestec cu Iced Tea se cheama “Arnold Palmer” care are in compozitie jumatate Iced Tea si jumatate limonada…si probabil nelipsita frunza de menta proaspata…

Cu zahar sau fara zahar, cumparat de la supermarket sau facut de tine acasa, eu zic ca merita sa il sarbatorim azi pe ICED TEA, intr-un pahar rece de la frigider cu orice aroma de ceai va place, alaturi, bineinteles, de cei dragi!

Iar celebrarea poate continua, zi de zi, pana la finalul acestei veri care se anunta caniculara!!!!

ice tea


Leave a comment

Otilia Cazimir – intre lumina si umbre

Cunoscuta in istoria literaturii romane drept “poeta sufletelor simple”, Otilia Cazimir a fost una dintre cele mai cunoscute poete si traducatoare de la noi.

Numele real al poetei este Alexandra Gavrilescu, pseudonimul literar fiindu-i dat de Garabet Ibraileanu si Mihail Sadoveanu, dupa numele unor iubite din tinerete. “Otilia-Cunegunda-Brunchilda”, o alinta Ibraileanu, iar Topirceanu ii spunea simplu: Didi. Acestia erau “prietenii ei, scriitorii”. De Toparceanu a legat-o insa o mare iubire, care a dainuit in timp…

S-au intalnit prima data in redactia “Vietii romanesti” unde liceeana timida trimisese primele ei poezii..cand a dat insa ochii cu Garabet Ibraileanu s-a speriat si a fugit…Toparceanu a alergat dupa ea afara si razand a incurajat-o :”Tare mai esti prostuta! Doar e domnul Ibraileanu…” a fost dragoste la prima vedere si inceputul unei legaturi durabile…

Desi la foarte putin timp, George Toparceanu o cunoastea pe Lucia Mantu, o alta tanara talentata din mediul scriitoricesc al vremii.  Toparceanu insa nu s-a casatorit cu niciuna.

Totusi apropiatii lor povesteau ca Toparceanu ar fi vrut sa oficializeze legatura cu Otilia Cazimir. Nu a mai apucat insa, pentru ca a murit la 51 de ani, in urma unei grele suferinte cauzate de un cancer hepatic.

Trista si vadit afectata de pierderea iubitului ei, Otilia Cazimir nu s-a casatorit niciodata, desi avea doar 40 de ani cand s-a stins Toparceanu. A trait doar din amintiri dragi, duioase, nescapand nici un prilej de a vorbi si de a scrie despre cel care i-a fost iubit.

Va las sa va umpleti sufletele de emotia unei iubiri curate (poezia “Interior”), dar si de candoarea zburdalnica a poeziei pentru copii scrisa de Otilia Cazimir si care incanta si astazi generatii intregi de prichindei.

 

Interior

 Ramai!…

Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintai…

-Tu stii ca, daca pleci, mi-e frica.

As vrea sa-mi spuie cineva pe nume…

Ma simt asa de singura si mica

De parca numai noi am fi pe lume.

Prin geamul aburit si transparent,

Se uita-afara florile din glastre

Cu gatu-ntins spre soarele absent.

Se-ntuneca.

Si focul prin unghere

Invalmaseste palpairi albastre

Cu umbre nestatornice si moi.

– Asculta… oare ce s-aude?…

– Cu haina rupta, plina de noroi,

Cu plete ude,

Se uita Toamna in odaie

Si bate-n geam cu degete de ploaie.

I-e frig. Si a simtit de-afara,

Ca-n suflete-am pastrat un colt de vara…

Oglinda a cuprins odaia toata

In apa-i plumburie si-nghetata.

– Ramai!…

Afara ninge cu petale

De micsunele artificiale,

Si nu mai trece nimenea pe strada…

Din mana mea intinsa las sa cada

Risipa alba-a gandurilor tale.

Si ne-om privi, cand tu vei fi tacut,

Surprinsi ca inca ne iubim ca la-nceput.

 

 

 

De pe-o “buna dimineata”

 

De pe-o „buna dimineata”

Cu tulpina de carcel,

A sarit un gândacel

Cu mustatile de ata.

 

Alti gandaci, marunti si rosii,

Care-si poarta fiecare

Ochelarii pe spinare,

Dorm la soare, somnorosii!

 

Iar pe-un fir de papadie,

Ce se-nalta, drept, din iarba,

Suie-un carabus cu barba,

In hainuta aurie.

 

Suie, mandru si grabit,

Sa vesteasca-n lumea mare:

– Preacinstita adunare,

Primavara a sosit!

otilia

 


Leave a comment

Despre sorici…

Fiind intr-o pana de idei si inspiratie, l-am intrebat pe fiul meu sa-mi dea un subiect de care sa ma “agat” si pe care sa incerc sa il dezvolt …un subiect tineresc, ma gandeam eu, emotionata ca baiatul s-a oprit din drum si chiar parea sa se gandeasca la un subiect interesant.

S-a uitat in ochii mei si a rostit “Despre sorici”…a zambit si a intrat in camera lui. Descumpanita si usor iritata, m-am asezat pe canapea. Copiii din ziua de azi…

M-am gandit putin si mi-am luat inima in dinti, m-am asezat in fata tastaturii  si iata ce a iesit:

Soriciul de porc este pentru mine simbolul vacantei de Craciun. Fiind un copil destul de simandicos in ce priveste mancarea (mofturos ca sa fie mai clara!), nu prea mancam. Adica nu mancam nimic. Doar cate un castronel de supa la pranz. In rest, fructe. Dar cand venea Ignatul…doamne, cat ma intristam dimineata, cu noaptea-n cap…de obicei prima zi de vacanta…ma dureau urletele si guiturile porcului din ograda…il stiam de mic, ce sa zic, si deodata il auzeam plangand si …gata, un suier puternic, un vuiet  de gaz de butelie aprins…si un miros de piele arsa…plangeam …incercam sa citesc, dam radioul mai tare…orice muzica, chiar si cea patriotica era mai buna, decat zgomotele care veneau din curte…

Pe la ora 11 dimineata insa intra pe usa tatal meu. Intotdeauna cu o bucata de sorici in mana si doi covrigi in cealalta. Imi intindea bucata mica si calda si, fara nicio alta vorba, pleca inapoi la treaba. Cu inima purice,  muscam din sorici…vinovata parca, mai luam o inghititura…si inca una…De fapt, il mai strigam pe tata si ii mai ceream…ce gustos putea sa fie acel sorici cald de porc! Si niciodata nu mi se facea rau… e drept ca mancam doar in ziua aceea…dupa…reveneam la bolul clasic de supa…si fructe…multe fructe…

 Am aflat dupa multi ani ca soricul nu e sanatos. Ca are multa grasime. Ca ingrasa.

Si totusi, de curand, s-a descoperit ca e fals. Grasimea este sub stratul de piele numit sorici. Soriciul este proteina pura, fara grasimi.

Cica soriciul se digera greu. Eu zic ca daca il mesteci bine nu are ce sa se intample…va zic eu, care nu mancam nimic in ziua respectiva…chiar nu mi-a picat rau niciodata…de la sorici bineinteles! Si mai trebuie si rabdare…ca sa il mesteci bine !!!

 Mai zic unii ca soriciul are toxine. Pe bune? Altii zic ca este mai curat decat carnea, in sensul ca nu contine foarte multe enzime, hormoni sau alte chestii de acest gen.

Probabil ca adevarul este aundeva la mijloc, ca sa ii impacam pe toti.   Dar sa fie clar, noi vorbim aici de soriciul adevarat, cel despre care povesteam putin mai sus…pentru ca daca mergem la magazin, de sarbatori, riscam sa cumparam un asa zis “sorici traditional” care, de fapt, e o mare “facatura”

“Producatorii” iscusiti din zilele noastre folosesc o reteta aparte pentru a produce un sorici industrial.  Ce-o fi ala, doar ei stiu. Cica se pune soriciul asta industrial in acid lactic timp de 10 minute, dupa care il prajesc si il lasa la saramura.  Soriciul capata un gust asemator cu cel de la un porc parlit traditional, in curte, cu paie sau cu arzatorul de la butelie.  Asa ca aveti grija la soriciul tradional pe care dati un pumn de bani in preajma Craciunului!

Ca sa inchei intr-o tenta totusi mai vesela, am descoperit pe internet, pe o pagina de matrimoniale un anunt amuzant: “Partenerul ideal…Soricul…59 de ani…” restul nici nu mai conteaza…soricul face toti banii!!!!

Si cred ca stiti si voi deja:  “Nu orice calitate de soric se poate transforma in obraz.” (Vasile Ghica)

O noapte buna sa aveti!!!

porc_vesel