Reflexii in timp


Leave a comment

Zbor

 

De multe ori ma regasesc in noapte
Zburand pe aripi largi, orbecaind in bezna nefireasca,
Ma vad de jos…o inima plapanda,
Zbatandu-se incert spre pieptul tau …
 
Stau neclintit, aproape fara sa respir,
In coltul cel mai indepartat al ferestrei tale
Te vad dormind, inconjurata de-o liniste astrala,
Cu-n zambet pal, spanzurand timid, in coltul gurii…
 
Respir usor, in ritmul inimii tale…
As vrea sa te ating, dar sticla rece ma-nfioara…
Soptesc, adanc in suflet, cuvinte ce ma dor de ani
In zvon de lacrimi si de bucurie…
 
Un simplu „iarta-ma”ar fi insa de-ajuns?
Tresar speriat…ai intredeschis usor ochii
Si buzele-ti se-mpleticesc in murmur tremurand.
Flamand de dragoste si nerabdare,
Uimit, prind sensul vorbelor ciuntite
„Bine-ai venit! Te asteptam!”