Reflexii in timp


Leave a comment

Life – another six words story

Your rage turned my love worthless.

Advertisements


1 Comment

Miercurea fara cuvinte

Orasul vechi – o tema ce nu ma poate duce cu gandul decat la cartierul Uranus din Bucuresti. Si pentru ca, pe vremea aceea, nu aveam aparat foto, voi folosi cateva imagini care nu imi apartin si pe care le-am gasit pe internet. Le multumesc proprietarilor pentru intelegere!

 

IonTaranu-019b82e5918fb0579d45bef0c1d85ef3d2--uranus-cartierSchitul Maicilor

Mihai Voda

Un farmec aparte si … unde sunt “linistile” de alta data?!!!!

 

PS – un alt joc ca de miercuri! Aveti grija de voi, urmeaza sa traversam un cod mai altfel de vreme severa!

 

 


Leave a comment

Rapsodie în singurătate

Ai dat prietenia mea pe un pumn de zmeură,

Eşti liber de atunci, cum astfel, doar m-am prefăcut

În fire simple de nisip ce se-ncăpăţânează săţi intre-n suflet

Când vântu-adie în prag de-amurg.

 

Ţii minte astă-vară  – rapsodie coaptă răspândind miresme de grâu cald,

Ziceai că sigur vom fi învingători, atât timp cât cineva acolo sus

Se încăpăţânează să ne iubească, aşa cum suntem noi.

E vorba doar de o magie, în care nici măcar eu nu mai cred, tu – nici atât.

 

Asculţi la radio cum viaţa, bună, rea sau cum o fi

E bine s-o împarţi între prieteni,

Dar ştii – ca nimeni altul – că-i doar o continuă fugă,

Să te ascunzi de tine şi de falşi eroi.

 

Ai dat prietenia mea pe-un pumn de zmeură

Şi stai acum pe canapea şi-asculţi o rapsodie boemă în singurătate !

 

PS – incepem saptamana cu un joc!


Leave a comment

N-am spus nimănui

N-am spus nimănui de tine,

Te-am ferecat cu mii de lacăte (mai ruginite sau mai noi)

În sufletu-mi îmbibat în praf de stele.

 

Aş vrea să iau poverile-ţi de pe umeri

Şi, furioasă, să le-arunc în spuma mării-nvolburate.

Iar, dupa mult timp, atunci când vei merge-ngândurat

Pe malul aceleaşi mări – la fel de-albastră şi de tristă –

Când te vor atinge pe obraz mici stropi de apă aduşi de valuri,

Prietenoase sau poate nu aşa-

 

Să îţi aduci aminte de silueta palidă ce – cândva,

În neguri de timpuri demult uitate,

Sta neclintită, de veghe, în colţul inimii tale !


Leave a comment

Regasire?

Azi esti un parfum, desprins din

Frunza presata in cartea cu zvon de clopotei.

Incerc in inima sa iti conturez tablou,

Etern eu  te inchid usor, intr-un zambet,

Cum numai noi doi puteam sa il avem.

 

Pornim iar  veseli, pe aleea ce duce catre

Banca din parcul parasit, unde prima data cu drag tu ai rostit

Acea soapta, ce-n aer inca mai vibreaza.

Te-am asteptat atat de mult de-atunci si parca

Nici nu mai stiu de-ai fost aevea sau doar un gand !

PS – inca un joc!