Reflexii in timp


Leave a comment

„Bravul” Jaroslav Hasek

Jaroslav Hasek (30 aprilie, 1883 – 3 ianuarie, 1923) a fost un scriitor satiric, un umorist si un anarhist socialist ceh cunoscut in special pentru romanul sau Peripetiile bravului soldat Svejk, o colectie (neterminata din pacate) de incidente ridicole cu un soldat din Primul Razboi Mondial.. Hasek a mai scris si vreo 1500 de povestiri.

Viata lui Jaroslav Hasek a fost o continua farsa, iar daca pe vremea aceea ar fi existat televiziuni cu siguranta ar fi tinut cap de afis (burtiera, breaking news sau cum se mai cheama!!!) si ar fi fost invitatul tuturor emisiunilor tip cancan, povestiri adevarate, acces direct si chiar capatos.

Nehotarat in ce priveste simpatiile politice, cand anarhist, cand chiar bolsevic in Rusia,  insurat cu doua doamne, dar cu afinitati declarate pentru oamenii de acelasi sex, Hasek a reusit sa scrie destul de mult si foarte bine.

„Peripetiile bravului soldat Sveik” e principala lui opera, de fapt cea mai cunoscuta, fiind tradusa in zeci de limbi. E o bucurie pentru orice copil sa citeasca aceasta carte – chiar si neterminata. Starneste hohote de ras chiar daca un copil nu poate intelege toate ironiile – fine sau mai transparente… sute, mii de copii au ras si s-au distrat pe seama soldatului atat de prostut, dar vai atat de fericit si multumit.

Din pacate, autorul nu a reusit sa termine cartea, viata lui fiind curmata, brusc, la 40 de ani, de o boala la moda in vremea respectiva: turbeculoza.

In urma lui au ramas insa cuvinte scrise cu har, menite sa aduca oamenilor buna dispozitie in case si in suflete.

 

Nu-mi ramane decat sa va las in compania catorva citate, nu prea multe, din scrierea lui Hasek „Abecedarul umorului”…pentru ca tare mi-as dori sa recitim „Peripetiile bravului soldat Sveik”…de la inceput si pana la mijloc probabil, pentru ca finalul a ramas deschis…

As vrea doar sa mai adaug: cat de contemporane sunt toate opiniile de mai jos! De parca ieri ar fi fost scrise….

“Timiditatea  e trasatura cea mai urata a firii omenesti. E o smecherie invesmantata in valul modestiei”

Intelept e cel ce stie sa dea din coate si sa se infiga intr-una, cu istetime, pe primul plan – cu alte cuvinte, sa se ridice singur in slavi”.

„Intotdeauna, in numele unei divinitati binefacatoare, scoasa din imaginatia oamenilor, se pregateste macelarirea sarmanei umanitati”.

„Suparator este faptul ca astazi nu mai ai nicio posibilitate sa deosebeati un om cinstit de o secatura”.

“Jandarmi! Ce ciudat! De fiecare data cand e vorba sa-i alini pe cei napastuiti de pe urma calamitatilor… dumnealor trimit Jandarmii. Daca e catastrofa mai mare, trimit armata. De obicei telegramele oficiale sunt foarte laconice: “Pierit optzeci de oameni, trimiteti doua companii”. Asadar, doi soldati de fiecare cadavru.”

Si pentru ca urmeaza o zi libera pentru unii, mai multe pentru altii, va las sa va delectati si sa va amuzati citind una din povestirile vesele scrise de Hasek: Cainele Oglu

Cainele Oglu, de rasa NewFoundland, avu neplacuta surpriza sa ii moara stapanul. Cum stapanul tinuse la el si cum  isi lasase averea unui azil de batrani saraci, cainele fu pus in vanzare imediat de familia dezamagita.

Oglu stia ca susotelile din ultimele zile se refereau la el si, de aceea, nu fu deloc surprins cand, intr-o buna zi, zari in curte un carut in care se afla o lada, iar stapanii casei aratand spre lada cu pricina, aratau si spre el.

Stia prea bine ca se va muta. De aceea mai dadu o fuga in gradina din spatele casei si, dupa ce gatui la iuteala un cocos si sase gaini, se intoarse inapoi in curte. Intre timp lada fusese coborata in curte si cainele se furisa singur in ea. Pe urma ii aruncara acolo o chifla, urcara lada inapoi in carut si pornira cu el spre gara.

Pentru a produce efect, Oglu urla de cateva ori a jale, nu de alta, dar sa nu se spuna ca s-a despartit de caminul lui fara nici un fel de induiosare. La gara ii fu dat sa auda voci care glasuiau:

– Bietul animal, n-o sa supravietuiasca…

– E un caine bun si blajin…

Pe urma alte mofturi de despartire, alte chifle azvarlite in lada, un suierat, in sfarsit, o miscare neobisnuita.

Ca sa faca de la bun inceput impresie buna, cainele se apuca sa se linga cu temeinicie, dupa care infuleca toate chiflele, meditand in acest timp: “Trebuie sa mananc totul, pentru ca noii mei stapani, cand vor deschide lada, sa nu vada nimic de-ale gurii si sa-mi dea pe loc ceva de haleala.”

Cand lada fu deschisa, cainele vazu o femeie tanara si nespus de frumoasa. El stia ca fata de femei trebuie sa ai o atitudine lingusitoare, asa ca incepu sa sara zglobiu in jurul ei si sa dea vesel din coada. Cand stapana scoase din poseta doi carnaciori, istetul animal marai de bucurie. Dupa ce ii inghiti cu pofta, isi spuse in sinea lui: “Si-acum, dupa ce ajungem acasa trebuie sa fac nazuri ca sa-si inchipuie ca mi-e dor de vechiul meu camin.”

Acasa, incepu s-o priveasca pe noua stapana cu niste ochi plini de tristete si melancolie. Cand conita ii spuse:

Ti-e dor de ai tai, nu-i asa ?

inteligentul animal scoase un suspin adanc si se indrepta spre usa. Cand i se uri de acest joc,  se prefacu ca doarme, intrebandu-se cam ce va capata la masa de seara.

Nu fu dezamagit. Capata o supa buna, cartofi prajiti in untura si cateva oase pe cinste. Inainte de a merge la culcare, dadu prietenos din coada-i stufoasa si, pana sa adoarma, isi spuse in sinea lui: “Cred ca aici voi fi fericit.”

Chiar din ziua urmatoare isi dadu seama ca si aici va fi nevoit sa faca uz de cunoscuta prefacatorie, nu de alta, dar iesind cu stapana la plimbare, li se alatura deodata un tanar care mirosea a parfum. Daca Oglu ura ceva, atunci era mirosul de parfum. Junele il mangaie si spuse:

– Va sa zica asta-i noul dumneavoastra Saint-Bernard?

Cainele marai suparat. Se mai bucura un pic cand domnisoara il corecta pe tanarul dat cu parfum:

– Va inselati, Oglu al meu e un NewFoundland pursange.

– E frumos, ce-i drept, dar si Saint-Bernarzii arata la fel.

Oglu ii arunca o privire piezisa.

– Un caine atat de mare ar fi bun sa traga, stimata domnisoara.

La auzul acestor cuvinte, cainele marai furios.

Cand se despartira in fata portii, Oglu isi urma stapana in casa. Pe neasteptate se intoarse, iesi iute si, ajungandu-l din urma pe tanarul dat cu parfum, ii apuca intre coltii sai taiosi umbrela, iar dupa ce o sfasie se inapoie numaidecat in casa.

A doua zi, stapana primea o scrisoare furioasa cu cereri de despagubire. Ii trimise douasprezece coroane si ii ceru sa nu se mai arate in ochii ei, si asa scapa Oglu de tanarul dat cu parfum.”

hasek


Leave a comment

Gheorghe Tomozei – Printul Tom, asa cum il alinta Nichita Stanescu

Nascut intr-o zi de 29 aprilie, 1936, poet, eseist, jurnalist, Gheorghe Tomozei, Tom cum il alintau apropiatii, a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai marelui Nichita Stanescu. Ironia sorţii, destinul, implacabil sau nu, a facut ca aniversarea zilei de nastere a lui Nichita (31 martie) sa devina comemorarea mortii prietenului sau, pe care il numea cu tandrete, Printul Tom.

Despre aceasta prietenie deosebita, care a marcat o intreaga epoca literara, in plin comunism, incorsetata in rigorile scrierii unor opere „angajate”, s-au scris si poate se vor mai scrie multe pagini.

Se pare ca exista chiar un fel de”dosar”, o colectie de scrieri, fragmente de poezii, desene, plicuri, chiar si biletele scrise de Nichita. Vinovat pentru aceasta „indosariere” e chiar Gheorghe Tomozei, cel caruia ii placea sa stranga totul, sa pastreze totul, un obicei care i-a atras de-a lungul vremii multe critici… O frantura de viata si prietenie asteapta ca cineva sa o publice… sa fie trimisa lumii intregi, pentru a se bucura nu numai de omul Nichita Stanescu asa cum nu multi l-au cunoscut, dar si de acest veritabil miracol al unei prietenii sincere care a dat culoare lumii literare romanesti de la inceputul anilor 80.

„Printul Tom” poate ca nu este un poet care sa se ridice la inaltimea geniului lui Nichita, dar a lasat in urma cateva poezii pline de sensibilitate.

Iata una dintre ele:

Ora fara tine

 

Ora naruita-n vazduhuri. Ora

lasand o urma arsa pe cadrane,

peste nisipul umbrei mele stinsa,

ca luna peste caravane…

 

Ora sfasiata de stele-n cadere,

ora goala de culori, ciutura sparta,

turn ametit de ploi, rostogolite de lespezi,

padure moarta!

 

… Cand te intorci, ora se cuibareste

in ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casa de tara,

lumina se retrage-n petale,

iar stelele se inapoiaza, intr-o cadere spre cer,

langa steaua polara…

 tomozei


Leave a comment

Kurt Godel – matematicianul excentric care a demonstrat ca Dumnezeu exista

Kurt Gödel ( 28 aprilie 1906, Brno –  14 ianuarie 1978, Princeton, New Jersey) a fost un logician, matematician si filozof austriac care s-a stabilit in 1940 – unde altundeva, decat in …SUA.

Matematicianul Kurt Godel a reusit, insa, sa demonstreze stiintific ca Dumnezeu exista. In 1940, Kurt Godel sustinea ca a gasit dovada stiintifica a existentei lui Dumnezeu. Formula lui matematica nu a fost copiata de nimeni pana la sfarsitul anilor ’70. Godel nu a spus un cuvant despre descoperirea sa, pana cand nu a fost sigur ca va muri. Formula matematica a existentei lui Dumnezeu a fost publicata abia in 1980, la 40 de ani de cand fusese gasita.

„Nu l-am vazut pe Dumnezeu, deci nu exista”. Acesta este rationamentul clasic, bazat pe observatia directa.

Godel si-a bazat argumentul pornind de la cel al Sfantului Anselm. Sfantul Anselm L-a definit pe Dumnezeu ca pe cel mai impunator lucru din Univers. Nicio fiinta mai puternica nu putea fi imaginata de mintea umana.

Prin umare, daca Dumnezeu nu exista, atunci trebuie sa ne gandim la o fiinta si mai puternica decat el si care, evident, exista. Cum nu a fost posibil, prin definitie, a imagina un lucru mai impozant decat cel mai impunator lucru imaginabil, atunci, Dumnezeu trebuie sa existe.

Pentru cei care se pricep la matematica avem mai jos calculul „exact” al demonstratiei:

Dovada stiintifica

 

Pentru cei mai artisti, poeti, avem mai jos parerea lui Octavian Paler care si el ne-a spus: Exista Dumnezeu!

Un barbat a mers la frizer sa se tunda. In timp ce frizerul a inceput sa il tunda pe client, cei doi au inceput o conversatie interesanta despre diverse subiecte. In cele din urma au ajuns sa vorbeasca despre Dumnezeu, iar frizerul a spus:”Nu cred ca Dumnezeu exista.” “De ce spui asta?” a intrebat clientul. “Trebuie doar sa iesi pe strada si sa vezi ca Dumnezeu nu exista. Spune-mi, daca Dumnezeu ar exista, ar mai fi atatia oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonati? Daca Dumnezeu ar exista n-ar mai fi suferinta si durere. Nu-mi pot imagina cum ar fi sa iubesti un Dumnezeu care permite asemenea lucruri sa se intample.” Clientul s-a gandit pentru un moment. dar nu a raspuns pentru ca nu vroia sa inceapa o discutie in contradictoriu. Peste putin timp, frizerul termina de tuns si clientul pleca mai departe. Imediat ce a iesit din frizerie a vazut insa pe strada un om neingrijit, cu parul lung si murdar.. Parea un om sarman. Clientul s-a intors la frizer si i-a spus:” Stii ceva? Frizerii nu exista!” “Cum poti spune asta?” a intrebat frizerul nedumerit. “Eu sunt aici si sunt un frizer. Si tocmai te-am aranjat!” “Nu e asa!” a spus clientul. “Frizeri nu exista pentru ca daca ar exista nu ar mai fi oameni cu par lung si neingrijit, ca omul de afara.” “Dar frizerii exista! Ceea ce se intampla e ca oamenii nu vin la mine.” “Exact!” a spus clientul plin de incantare.”Asta e ideea! Si Dumnezeu exista! Ceea ce se intampla este ca oamenii nu merg la El si nu Il cauta. De aceea exista atata durere si suferinta in lume.”

Voi ce parere aveti?


Leave a comment

Herbert Spencer sau „oare avem dreptul sa ignoram….”?

Herbert Spencer ((27 aprilie 1820 – 8 decembrie 1903) a fost profetul victorian al darwinismului social, fondatorul sociologiei, psihologiei si biologiei evolutioniste, iar in filosofie al naturalismului modern.

Spencer considera ca toata lumea are drepturi primare la libertate „in virtutea constitutiei lor” ca si fiinte umane, si ca asemenea drepturi sunt esentiale pentru progresul social. Aceste drepturi includ dreptul la viata, libertate, proprietate, libertatea cuvântului, egalitatea drepturilor pentru femei, dreptul la vot universal si dreptul „de a ignora statul”. Astfel, cei harnici  adica aceia inzestrati cu aceasta calitate, dar lipsiti de devotare fata de structurile existente cu exceptia celor care promovau o astfel de industrie (deci nu religie sau institutii patriotice) – vor prospera.

Ce-o fi vrut sa zica, oare? Probabil si el, ca si altii din vremea noastra, prin stat intelegea miscare… in aer liber, maraton, sala de forta…in camasa de forta… glumesc evident…

Interesante mi se par insa cateva ganduri ale domnului Spencer pe care as vrea sa vi le impartasesc si voua:

“Tiranul nu este nimic altceva decat un sclav intors pe dos”.

“In societatile slab civilizate nu exista bani”.

“Vietile noastre sunt magistral scurtate de a noastra ignoranta”.

“Stiinta este cunoasterea organizata”.

„A privi cu ochi ingaduitori asupra cusururilor acelora a caror viata e grea nu inseamna deloc sa-i tolerezi pe oamenii de nimic”.

herbert

 


Leave a comment

Samuel F.B. Morse – pictorul inventator ((27 aprilie 1791 – 2 aprilie 1872)

Prin inventarea unui aparat electromagnetic pentru telegrafie, dar mai ales prin inventarea alfabetului care ii poarta numele, Samuel Morse si-a rezervat cu succes un loc aparte in isorie.

Desi in copilarie si adolescent, Morse sustinea cu tarie ca pasiunea lui si mai ales destinul lui in viata este picture, viata l-a purtat pe alte drumuri. Incununate de succes. Inventia lui – telegraful – a revolutionat lumea, a pus in legatura oameni din diverse locuri de pe pamant. Codul inventat de el a avut un urias success, fiind folosit pentru transmiterea rapida a informatiilor intr-o vreme in care telefonul, radioul sau televiziunea nu fusesera inventate inca.

„What hath God wrought” (Ceea ce a facut Dumnezeu) au fost primele cuvinte transmise prin telegraf in 1844.

Cateva curiozitati despre codul inventat de Samuel F B Morse:

  • Limbajul morse a fost folosit pentru mai mult de 160 de ani – mai mult decat orice alt sistem electronic de codare inventat vreodata.
  • La 24 mai 2004, cu ocazia celei de-a 160-a aniversari a transmisiei in cod Morse, a fost inaugurat si caracterul special “@” (“commat”) la setul oficial de caractere Morse, folosind secventa “· — — · — ·”. Acest nou caracter este menit sa faciliteze trimiterea de mesaje electonice prin email folosind cod Morse si are o importanta deosebita pentru ca este ultima modificare adusa codului de la Primul Razboi Mondial si pana in prezent.
  • Codul Morse a fost utilizat frecvent si in muzica, advertising, lucrari de arta, filme, televiziune si romane.
  • in cantecul “Brown Eyed Girl” al lui Van Morrison, se canta in cod Morse la sfarsit.
  • Cantecul “London Calling” al trupei “The Clash” foloseste secvente de chitara pentru a crea literele S.O.S. in cod Morse.
  • In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, transmisiunile BBC incepeau intotdeauna cu primele patru note ale Simfoniei a Cincea care insemnau in cod Morse litera V pentru “Victorie”.
  • Atunci cand Armata Marina a Frantei a incetat sa mai foloseasca codul Morse in 1997, ultimul lor mesaj transmis a fost: “Catre toata lumea. Asta este ultimul nostru strigat inainte de tacerea eterna.”

Si totusi…picturile lui Morse sunt adevarate capodopere, care merita cateva momente de atentie, reverie si admiratie. Geniul imbraca diverse moduri de manisfestare, nu-i asa?

morse 1

 

 

morse

morse 2

 

 


Leave a comment

Canalul Suez – 155 de ani de la inceperea constructiei celui mai lung canal maritim din lume

25 aprilie 1859: A inceput construirea Canalului Suez. Constructia s–a incheiat la 17 noiembrie 1869.

Serios? Doar 10 ani? Noi in 24 de ani am reusit sa facem cca 400 km de autostrada…cu masini si unelte de ultima generatie…ma rog! Probabil ei aveau o graba… noi, niciuna…ca doar sunt multi bani de dat pe apa sambetei!!!!!

suez

„Canalul Suez (araba: قناةالسويس, Qanā al-Suways), aflat la vest de Peninsula Sinai, este un canal de 163 km lungime, si lat de 300 m in cel mai ingust punct. Este situat in Egipt, intre orasele Port Said (Būr Sa’īd) la Marea Mediterana si Suez (al-Suways) la Marea Rosie” sursa: Wikipedia (ha…era sa scriu Wikiroom!!!!)

 

 

 


Leave a comment

David Hume – filozoful pentru care frumusetea e in mintea celui care evalueaza

hume

David Hume (n. 26 aprilie 1711 – d.25 august 1776) a fost un filozof, istoric si economist scotian, un adept al empirismului, unul dintre reprezentantii cei mai de seama ai Iluminismului scotian.
Ideile lui Hume au avut o mare influenta asupra unor ganditori posteriori lui, ca de exemplu Albert Einstein care spunea ca a fost inspirat de Hume la formularea teoriei relativitatii. A fost de asemenea precursorul lui Adam Smith (autorul „Avutiei natiunilor”), al carui bun prieten a si fost.

hume1

 


Leave a comment

Daniel Defoe – “tatal” lui Robinson Crusoe

Intr-o zi de 24 aprilie, acum multi ani, isi lua ramas bun de la aceasta lume un scriitor englez important, Daniel Defoe. Este binecunoscutul creator al lui Robinson Crusoe.
Despre “Robinson Crusoe” sunt multe de spus. Dar tot atat de putine, pentru mai toata lumea a citit sau macar a vazut filmul care ii poarta numele. N-as putea spune ca a fost una din lecturile mele preferate, totusi multa vreme a stat la loc de cinste in mini-biblioteca personala din vremea copilariei. De multe ori, atunci dar chiar si acum, imi imaginez cum ar fi daca as naufragia undeva pe o insula pustie. Probabil n-as supravietui prea mult, din cauza tristetii, a linistii “asurzitoare” de urechi si mai ales a fricii de “taratoare”.
Pentru mine insa, Daniel Dafoe este autorul romanului “Moll Flanders”. L-am citit prima oara pe la 12 ani. Intr-o epoca in care copiii erau feriti de violente si lucruri necinstite. Noi eram pionierii, cinstiti, oamenii de maine… in sfarsit! Ati inteles voi ce vreau sa zic.
Imi amintesc cat de mult m-a impresionat povestea nefericita a eroinei principale. Nu era un exemplu pentru nimeni, de altfel nici nu era o lectura recomandata pentru o varsta atat de frageda. Dar m-am imbarbatat singura si am reusit sa citesc pana la final romanul .
Recunosc ca nu-mi mai amintesc exact povestea, stiu doar ca am plans in cateva randuri citind…mai ales ma impresiona viata in mizerie pe care trebuia sa o infrunte, singura, neajutorata, facand compromisuri peste compromisuri, furand si platind pentru faptele sale.
Am cautat bineinteles pe internet si am gasit titlul complet al cartii (de altfel, un rezumat destul de cuprinzator al intregului roman): „Intamplarile fericite si nefericite ale vestitei Moll Flanders, care s-a nascut la Newgate si care, de-a lungul unei vieti de nesfarsite peripetii, vreme de saizeci de ani, fara a mai pune la socoteala si copilaria, a fost doisprezece ani tarfa, de cinci ori maritata (din care o data cu propriul ei frate), doisprezece ani hoata, opt ani deportata in Virginia, iar in cele din urma a ajuns sa traiasca in belsug si cinste si a murit in pocainta. Scrise dupa propriile ei istorisiri”.
E vorba de lupta pentru supravietuire a unei femei intr-un secol in care singura sansa a unei femei sarace era casatoria. Decizii bune sau rele, le-a platit pe toate, pentru a putea oferi cititorilor un final fericit. O lume gri, in care a supravietui inseamna sa renunti la proprii tai copii.
O lectura pe care as vrea sa o revad la un moment dat. Macar de dragul copilariei demult trecute!

PS – fapt interesant despre Daniel Defoe, cunoscut si pentru pamfletele politice pe care le scria: In 1701 a fost pus la stalpul infamiei pentru subversiune, după ce a publicat un pamflet satiric politic; in schimb a fost “bombardat” cu flori de catre oamenii din piata.

flanders


Leave a comment

Ziua Cartilor si Ziua Bibliotecarului – 23 aprilie

Cum asta e Ziua Cartilor (deschise, sper eu, ca inchise chiar n-au niciun farmec!), normal si logic s-a votat ca tot azi sa ii sarbatorim si pe bibliotecari.

V-ati gandit vreodata ce s-ar intampla daca s-ar renunta la carti? Daca nu am mai avea nevoie sa avem carti, sa fim nevoiti sa le ardem in public…sa uitam deprinderea atat de linistitoare de a citi…sa primesti informatiile printr-o holograma, prin televizor sau mai stiu eu ce aparat sofisticat…un robot poate, care sa iti “recite” de pe o banda scrisa in prealabil de autoritati…

Eram copil…ehei, odata de mult…dar tin minte ca si cand ar fi fost ieri…au transmis la televizor un film…un super film…”Fahrenheit 451” – in societatea americana din viitor cartile erau declarate ilegale, iar pompierii erau obligati sa le arda…impresionant, ca si cand cineva ar vrea sa ne stearga memoria, constiinta, tot ce omenirea a descoperit de-a lungul secolelor … Filmul era ecranizarea romanului cu acelasi tilul al lui Ray Bradbury.  Daca nu ati citit sau daca nu ati vazut macar filmul, merita sa faceti ceva in aceasta privinta! Chiar merita!

Pentru ca te pune pe ganduri si incepi sa realizezi ca “Fara biblioteci ce ne-ar mai rămâne? N-am mai avea nici trecut si nici viitor”. (Ray Bradbury)

Pe vremea odiosului dictator (doamne, cum ne place sa facem haz de necaz!!!), era o adevarata revolutie la coada la librarie. Cand “bagau carti la Eminescu” (da, acolo, pe colt, la Universitate) se facea o coada de zeci de persoane…uneori coada era pana aproape de coltul Arhitecturii…Oamenii voiau sa citeasca…simteau ca asa pot evada, pot cunoaste, pot trai…Asa cum si Mircea Dinescu spunea despre acea perioada : “Cultura de consum macina, a mancat o parte din lumea care traia în biblioteci. Biblioteca era o maniera de evadare din real, nu erau ziare, televiziuni. Era coada la branza, la carne si la biblioteci”.

Mai nou insa, chiar anul trecut, a fost lansata in America o biblioteca publica virtuala, utilizatorii au acces gratuit la documente, manuscrise, copii ale operelor de arta sau carti din biblioteci, muzee si universitati din intreaga tara. Interesant, nu?

Sa citim deci…de acord, chiar si de pe Kindle, dar sa nu uitam ca bucuria de a rasfoi o carte nu poate fi inlocuita de ecranul rece al unui gadget! Parerea mea!

In incheiere, va las in compania lui Caragiale…cu rugamintea de a ierta efuziunea unei conservatoare inraite in ce priveste cartea pe suport de hartie !!!!

 

Toate cărţile din lume, de când lumea câte-au fost,

Minunatul meu prieten le cunoaşte pe de rost;

Tot ce mintea omenească până astăzi a ştiut,

În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat şi… a-ncăput:

Bibliotecă vestită! aşa plină, că-n zadar

Am dori să mai încapă şi un bibliotecar”.

 

Noapte buna!!!

carte


Leave a comment

Eternul Shakespeare

Cand spui Shakespeare imediat iti vin in minte zeci de piese de teatru…de la comedii la drame… istorice, contemporane, tragedii…. Sonete…
Si tot cand spui Shakespeare iti incolteste, fara sa vrei, in minte,  intrebarea” “To be or not to be” – si ca sa parafrazam…a fost sau n-a fost el autorul atator tomuri de literatura de cea mai buna calitate? Se pare ca misterul nu va putea fi niciodata elucidat…cel mult daca omenirea va inventa pana la urma masina timpului si calatorind in acea epoca vom vedea, ne vom convinge, daca intr-adevar un om fara prea multa carte (sau chiar deloc) ar fi putut crea asemenea bijuterii literare.
Vorba autorului “something is rotten in…”… in istoria literaturii engleze…
S-a dezvoltat o intreaga teorie a conspiratiei, multi istorici literari s-au tot intrebat cum de cel mai popular dramaturg englez Christopher Marlowe a fost ucis in imprejurari ciudate si ingropat in secret, fara a i se scrie macar numele pe piatra funerara si, mai ales, cum de William Shakespeare, pana atunci un obscur actor de teatru, devine aproape peste noapte cel mai mare dramaturg? De unde scoate el atatea piese de teatru, cu atat de variate subiecte, din istorie, din contemporaneitatea lui, din imaginatie…?
Si totusi ii sunt atribuite sute de lucrari, cunoscute pe intregul mapamond… piese de teatru care fac si acum, dupa atatea sute de ani de cand au fost jucate prima data, deliciul publicului larg, de toate varstele …
Raspunsul nu poate fi decat unul…Pentru ca toate trebuiau sa poarte un nume, i-au spus…Shakespeare!
Sa ne emotionam in aceasta zi de 23 aprilie cand toata lumea il celebreaza pe cel mai prolific dramaturg al lumii, citind si descifrand unul din sonetele lui de dragoste.
Sonetul 115
Mint rimele mai inainte scrise
rostind ca n-am sa te-ndragesc mai mult,
nu-ntrezaream, se pare, nici in vise
necheltuitul dragostei tumult,
nici timpul cantarindu-l, cel ce calca
edicte si fagaduieli de regi,
cel ce destrama frumusetea sacra
in blande minti sadind faradelegi?
M-a-mpiedicat a timpului surpare
sa-ti spun: “Mi-esti drag cum nimeni n-a iubit!”
pe cand eram stapan al clipei rare
si-i-ncoronam ferindu-o, smerit.
Iubirea-i prunc. Intreaga lui lumina
cat creste inca, totusi nu-i deplina…

shakespeare