Reflexii in timp


Leave a comment

Walt Whitman – „America isi va justifica existenta, dati-i timp…”

Walt Withman (n. 31 mai 1819 – d. 26 martie 1892) a fost un poet, eseist, jurnalist și umanist american. Considerat „cel mai mare poet american”, Whitman a fost considerat drept primul poet urban. Scrierile sale au fost caracterizate drept un  „soc puternic” si „cea mai indrazneata si discutabila contributie adusa pana acum literaturii americane”.

Walt Whitman s-a dovedit insa si un mare vizionar, atunci cand, in „Leaves of Grass (By Blue Ontario’s Shore)”,  declara:  „Rimele si versificatorii pier… America isi va justifica existenta, dati-i timp…”

Intr-adevar, nu ai cum sa nu ii dai dreptate…Cu totii i-am dat timp…am asteptat-o peste 50 de ani…si a venit…la inceput ne-au amagit cu un curcubeu  spanzurat pe cer parca la comanda…apoi cu baze militare, soldati si nave de lupta in Marea Neagra…chiar si cu un scut…isi justifica existenta,  e drept…dar prezenta, cum o  justifica? Probabil ca inca mai are nevoie de timp…

Cat despre Withman, marele poet american,  isi merita pe deplin eticheta pusa de toti cunoscatorii.

E de ajuns sa citesti o singura poezie si iti dai seama cat de bine scrie si cat de nonconformist putea sa le para contemporanilor sai.

 

Zile senine

Nu printr-o mare iubire,

Nu prin bogatie, prin onoruri din anii maturitatii, prin victorii in politica sau in razboi,

Vei avea zile senine.

Dar, pe masura ce viata se duce si toate furtunoasele pasiuni se potolesc,

Pe masura ce splendide, vaporoase, tacute culori acopera cerul de seara,

Pe masura ce blandetea, linistea si bogatia spiritului, ca un aer proaspat si imbalsamat, iti umplu viata,

Pe masura ce zilele se imbraca in lumini patinate si merele coapte atarna, obosite si lenese, pe crengi,

Sosesc cele mai linistite si mai fericite zile dintre toate,

Linistitele si fericitele zile senine.

withman

 


Leave a comment

31 mai – ziua mondiala fara TUTUN

Tutunul este unul din ingredientele zilnice pe care le “consumam”. Fie ca suntem sau nu fumatori. Vrei, nu vrei, e imposibil ca pe parcursul celor 24 de ore ale zilei sa nu respiri macar pentru o secunda fumul nesuferit. Da, nesuferit pentru mine, o nefumatoare convinsa. Dar nu pentru ca as da importanta avertismentelor date de …chiar, cine da aceste avertismente? Medicii care si ei fumeaza ca turcii? Sau cei care nu au primit din partea companiilor producatoare de tigari a cotei parte binemeritate pentru o promovare “corecta” a produsului…Am incercat si eu, bineinteles, sa fumez. Aveam vreo 18 ani si aproape toata lumea in jurul meu fuma. Am aprins si eu o tigara. Ba chiar mai multe. Nu am simtit nimic. Doar un miros neplacut, usturator.Si lacrimi iuti. Am incercat din nou dupa vreo doua luni. Ma durea o masea. Am fumat cu disperare, am tinut fumul “binefacator” in gura, l-am tot plimbat pe langa maseaua buclucasa…credeti ca mi-a trecut? Ei as! Mai tarziu am aflat ca poate daca dam cu niste votca…cine stie, aveam curaj sa merg la spiter sa-I zic: “stii s-o scoti! Scoate-o! “Maseau evident. Am ramas la viciul initial – cafeaua la ibric. E macar gustoasa si ma binedispune. Chiar daca nici de la ea nu imi trece durerea de dinti!!! Asa ca am decretat, in ceea ce ma priveste, ca toate zilele anului sa fie pentru mine fara tutun.

Dar parca am reusit  sa ma tin departe de tutun… e drept, eu nu fumez. Adica nu aprind o tigara eu, cu mana mea…cu bricheta mea…ma rog, ati inteles voi! Nici cei din familia mea nu fumeaza.

Aprind insa altii, in preajma mea…aproape zilnic…pe strada, in parc, la terase, chiar si la serviciu…la cafenele..pe plaja, pe munte, pe canicula sau pe viscol…e un sport devenit mondial…toata lumea pare sa fumeze. Totusi eu cred ca suntem mai multi nefumatori pe glob. Insa fumatorii par mai multi! Probabil si pentru ca sunt “infumurati” si ies in evidenta, e adevarat, in ceata si cu un iz specific de tutun pisat. Si iar iti dau lacrimile alea iuti!

Incerc si eu, cu destul de multa rabdare, sa dau sfaturi in stanga si in dreapta, ca nu e bine sa fumezi, ca iti strici sanatate, ca una…. ca alta… neconvingator probabil, pentru ca nu am reusit sa conving pe nimeni sa se lase de fumat. Inca…

Am cautat insa pe internet cateva lucruri  despre fumat pe care sa le transmit impatimitilor in ale tutunului  din preajma mea… si daca nu se vor lasa de fumat, macar sa ii inveselesc putin…cine stie totusi de unde sare iepurele?

Cica:

  • Fumatul prosteste!

Stim deja influentele negative pe care le are fumatul asupra plamanilor si inimii. Un aspect asupra caruia nu toti erau insa de acord era cel legat de actiunea acestui viciu asupra creierului uman si implicit asupra intelectului. Un studiu efectuat recent cu privire la efectule fumatului asupra inteligentei umane a clarificat aceasta disputa, dovedind clar faptul ca fumatul duce la scaderea inteligentei, afectand anumite zone din creierul uman.

Oare? Nu stiu ce sa zic… probabil savantii evrei care au facut acest studiu stiu ei ce au vazut dupa ce au studiat creierele respective…atata ceata si neclaritate de la fum, cred si eu ca nu prea sunt propice pentru dezvoltarea unui IQ de invidiat…

  • Tigarile se vor vinde la farmacie!

Asa. Si? Vor prescrie medicii cu drag si mult, dar mult spor, in loc de extraveral, cam asa: 2 tigari Kent 12 dimineata , 2 tigari Kent 12 la pranz, 2 tigari Kent 12 seara…iar intre “mese” cate 5 tigari Kent 12 – pe reteta pentru “cronice”…Sa vezi atunci aglomeratie la medicul de familie!!!

  • Fumatul micsoreaza riscul de Parkinson

Ei, da. Iata o veste buna. Intr-adevar Parkinson e o boala neplacuta. Atat la propriu, cat si la figurat. La fel de rea ca si cancerul pulmonar. Se pare ca cu cat cineva fumeaza mai mult, cu atat scad sansele sa se imbolnaveasca de aceasta maladie. Nu iti garanteaza insa nimeni ca daca fumezi nu faci Parkinson. Asa cum nimeni nu iti garanteaza ca daca nu fumezi, nu faci cancer pulmonar. Sa fie clar!

  •  Soldatii rusi au inceput sa primeasca bomboane in loc de tigari incepand din 2009

Iata un posibil raspuns pentru miscarile de trupe destul de “nervoase” de langa granitele noastre. De la lipsa tigarilor sa fie?

  • Inedita campanie anti-fumat in Arabia Saudita prin 2010

Sub sloganul “Renunta la fumat, de nunta ne ocupam noi”, o organizatie din Arabia Saudita a incearcat sa convinga viitorii miri sa se lase de tigari, promitandu-le nunti gratis. Campania impotriva fumatului, prima de acest fel din Arabia Saudita, chiar  a avut succes, sute de tineri din capitala Riad anuntand ca se lasa de fumat pentru a scuti cheltuielile de nunta. In marea majoritate a tarilor arabe, mirele suporta toate costurile nuntii.
Oare chiar s-or fi lasat definitiv de fumat? Sau doar o perioada… ca dupa nunta oricum urmeaza o perioada de stres…de lunga durata…cu bataie lunga…iar numai o tigara (din ora in ora sau chiar mai des) iti poate calma simturile si te poate ajuta sa privesti cu incredere in viitor…doar cu incredere, ca de vazut nu poti intrezari nimic de fum!

Sa speram insa ca vor fi din ce in ce mai putini fumatori…macar de ziua mondiala fara tutun, pentru ca Planeta noastra draga sa poata respira macar o zi!

 stop fumat


Leave a comment

Boris Pasternak – poetul rus, celebru mai ales pentru romanul “Doctorul Jivago” si pentru Premiul Nobel neridicat

Va puteti imagina cat de important este pentru un scriitor sa fie macar nominalizat la Premiul Nobel? Daramite sa il mai si castige…Dar va puteti oare imagina ca scriitorul respectiv, castigator al Premiului Nobel, sa nu poata sa isi ridice premiul, din cauza autoritatilor tarii in care traieste? Ei bine, este cazul lui Boris Pasternak, scriitor rus, de un talent imens, dar care a avut nenorocul sa traiasca intr-o tara supusa unui regim nemilos.

Provenind dintr-o celebra familie din Moscova, Boris Pasternak i-a cunoscut personal pe apropriatii celebri ai parintilor sai: Rachmaninov, Rainer Maria Rilke sau Tolstoi. Talentatul fiu al familiei Pasternak  avea inclinatie pentru  muzica, pictura, dar mai ales pentru arta de a scrie.

A scris, mai ales in tinerete, poezie. Multa si frumoasa. Totusi in epoca respectiva, a bolsevismului, poetul  nu putea sa aiba o viata usoara, daca nu se inrola in armata poetilor angajati care sa “cante” mariile lor conducatorii iubiti. Desi ar fi putut sa plece din tara, Pasternak a ramas. S-a dovedit insa o alegere gresita, pentru ca era catalogat drept “bolsevic plangacios” si numai datorita norocului si hazardului nu a fost exilat intr-un celebru gulag din Siberia. A incercat sa isi ajusteze mesajul, facand un compromis care l-a costat pierderea prestigiului de care s-a bucura in mijlocul scriitorilor rusi din exil.

A scris in 1957 un roman. Cea mai celebra opera a sa, o capodopera – Doctor Jivago. Culmea e ca nu i-a fost publicata in Rusia. Prin intermediul unor prieteni, cartea a fost trimisa in Italia si acolo a si fost publicata. A avut un succes imens, mai ales peste ocean, in America.  Romanul i-a adus si Premiul Nobel, pe care insa nu l-a ridicat, din cauza opozitiei autoritatilor comuniste care nu l-au lasat sa iasa din tara. Mai mult decat atat, romanul a fost interzis in Rusia pana in anul … 1985. Ca o mica recompensa, Premiul Nobel acordat pentru romanul Doctorul Jivago a ajuns totusi in familie, fiind decernat fiului sau, Evgheni, in 1989.

Suparat si persecutat din cauza acestei distinctii, Pasternak avea sa se stinga din viata la 30 mai 1960… Cu cinci ani inainte ca romanul sau sa stea la baza unuia dintre cele mai frumoase si celebre filme, difuzate si dupa aproape 50 de ani de cel putin doua-trei ori pe ani la Televiunile din toata lumea, facand inca audiente de invidiat.

Daca nu ati citit cartea, puteti sa o faceti. E vorba despre o frumoasa poveste de dragoste, in vremuri tulburi.

Daca nu ati vazut filmul, trebuie sa il vedeti! E chiar o capodopera!

dz


Leave a comment

Ian Fleming – tatal lui Bond. James Bond

Ian Fleming ( 28 mai 1908 –  28 august 1964) a fost un scriitor și jurnalist britanic, cunoscut pentru romanele sale care il au ca protagonist pe cel mai celebru spion al tuturor timpurilor -James Bond. Fleming este insa autorul si a doua carti pentru copii, precum si a unei povesti celebre  “Chitty Chitty Bang Bang” – povestea unei masini zburatoare.

Iata cateva lucruri interesante despre acest scriitor depasit in celebritate de eroul creat de el:

  • Ian Fleming a lucrat cu fortele secrete ale Marii Britanii, inclusiv in laboratoare nucleare si centre de cercetare. De aici probabil s-a inspirat cand a scris celebrele romane.
  • A avut fani faimosi la randul lor. Presedintele american J.F.Kennedy si Printul consort Philppe sunt doar doi dintre milioanele de fani din toata lumea. Se spune ca dupa o vizita la Casa Alba la JFK, Fleming a inceput sa il discrediteze, in operele sale, pe Fidel Castro.
  • A scris 12 romane si noua nuvele, toate avand in centrul atentiei aventurile lui Bond! Pentru ca a vandut circa 100 milioane exemplare in toate colturile lumii, scrierile sale sunt incluse in lista celor mai vandute (deci de succes) serii de carti.
  • A fost un  mare iubitor de tutun si de alcool. Se pare ca excesele i-au pricinut si moartea destul de premature. In 12 august 1964, la numai 54 de ani, sufera  un atac de cord.

Recunosc, nu mi-a placut niciodata James Bond, nu-mi amintesc sa fi vazut vreun film cu James Bond, nici chiar atunci, pe vremea comunistilor cand nu prea aveai la ce altceva sa te uiti…Mie imi placea mai mult Simon Templar…pentru cunoscatori, “Sfantul”!

Totusi am gasit pe internet doua citate din Fleming care mi-au placut in mod deosebit:

Nu imi voi irosi zilele incercand sa traiesc cat mai mult.”

“Simti ca traiesti de doua ori in viata. Atunci cand te nasti si atunci cand privesti moartea in fata”.

aventura


Leave a comment

Un simplu “Buna ziua”

La mijlocul lui mai am fost la o nunta. La Tulcea. Nu mai fusesem niciodata in zona, asa ca   m-am bucurat ca un copil cand vineri dimineata am plecat spre Delta…ma rog, n-am ajuns la Delta, doar am intrat in rezervatie, vreo 12 km. Drumul spre Tulcea este minunat, mai ales in perioada asta a anului. Macii infloriti de-o parte si de alta a soselei ofereau un aer de sarbatoare intregului camp. Anul acesta nu s-a plantat foarte mult grau…cel putin asa mi s-a parut mie! Si cum altfel puteam sa cred cand ochii imi erau pur si simplu mangaiati de galbenul crud al rapitei…o zi superba de mers cu masina…cer senin pudrat cu nori pufosi de culoarea laptelui…soare stralucitor, jucaus, ascunzandu-se si itindu-se surprinzator de dupa cate un norisor…poleindu-l cu aurul luminii de primavara. In viteza masinii, pe soseaua serpuinda, printre muntisorii dobrogeni, puteai jura ca cei de la Microsoft au “furat” acea imagine  de desktop pentru XP, chiar acolo, in zona aia, intr-o zi insorita de mai…

Am ajuns destul de usor la pensiunea din Nufaru. Frumos. Curat. Putina lume…ce vrei, e abia inceputul sezonului!!! Multe masini de Bucuresti, starnind praful strans in rigolele de la marginea drumului…o liniste de inceput de lume… ce sa faci tu, bucuresteanule agitat, intr-o astfel de liniste? Nimic altceva decat sa o iei la pas prin imprejurimi si sa iti umpli sufletul de acea binecuvantata pace parca dintr-o alta lume…

Mergand usor pe straduta neasfaltata care da in Dunare, am fost salutati de cateva ori. Chiar si niste copii care jucau tenis de masa intr-o curte, s-au oprit din joc si ne-au salutat “Buna ziua!”.

Initial timid, am raspuns si noi “Buna ziua”.  Recunosc, m-a surprins salutul si chiar m-am uitat cu atentie daca nu cumva persoana respectiva ne cunoaste cumva…nu ne cunoasteau, nici noi pe ei… dar pentru ca eram pe strada lor, eram de-ai lor…

Am zabovit putin pe malul neamenajat, dar atat de plin de farmec al batranei Dunari… ne-am  intors apoi la sosea si din nou, oamenii cu care ne intalneam ne salutau…chiar si de pe biciclete, chiar si din curti…

Un simplu “Buna ziua” ne-a facut sa ne simtim ca acasa! Si sa ne promitem solemn sa revenim cat mai curand!2014-05-16 18.57.58

 


Leave a comment

Cand incepe o relatie?

De mult timp nu am mai ascultat emisiuni radio…asta pentru ca nu prea mai merg cu masina personala, iar cand suntem in masina ascultam de obicei Rock FM…azi dimineata insa radioul era setat pe un post care nu imi prea place…postul acela cu nume de sarut, care repeta si repeta aceleasi si aceleasi melodii la nesfarsit…

Ma rog…azi era vorbarie…doi baieti, barbati sau ce-or fi fost ei…se lansasera intr-o dezbatere de mare interes…cand incepe o relatie? Interesanta zic, pentru ca erau multi ascultatori care isi dadeau cu parerea…

Regizate sau nu, parerile multora erau amuzante, altele caustice, cele mai multe de prost gust…m-a amuzat parerea unuia, care spunea „stii ca a inceput relatia cu ea, in momentul in care ea te anunta ca si-a uitat portofelul acasa. Dar stii care e al doilea pas?? Si atunci e clar, esti intr-o relatie…cand iti spune „plec la mama!!!” Amuzant, nu-i asa? Culmea e ca majoritatea celor care sunau la radio erau barbati…

…dar nu pot sa nu remarc cum romanii incearca sa arunce in derizoriu lucruri serioase..sau cum isi imagineaza ca fac haz de necaz…de fapt, e drept ca numai cu ajutorul umorului si un pic de „activism de partid” au trecut majoritatea oamenilor prin cei aproape 50 de ani de comunism…cu bancuri si glume, critica si autocritica…cu bataie lunga sau scurta, cu nea nicu si coana leana (chiar asa, cu litera mica, ca nu prea merita distinctii si onoruri…)

Sa revenim la tema discutiei de azi…cand incepe o relatie?

Atunci cand ii spui celuilalt absolut orice…iti dai seama ca, desi il cunosti de relativ putina vreme, simti ca e prietenul tau de o viata…si ca ii impartasesti pana si cele mai ascunse ganduri …

Atunci cand iti poti vedea viitorul in ochii lui…sau ai ei… cat de frumos spunea Brian Adams “when you will see your unborn children in her eyes …you know you really love…”

Atunci cand, desi te enerveaza la culme obiceiul lui de a lasa totul in dezordine, il iubesti in continuare pentru ceea ce este el si nici nu iti mai propui sa il schimbi, pentru ca iti place chiar asa cum e.

De aceea, nu poti sa nu fii de acord cu Liviu Rebreanu care ne spunea: ”Iubirea nu este un targ: te iubesc pentru ca ma iubesti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru ca te iubesc”.

Si daca ne iubim, de ce nu am incepe o relatie?

Dar voi ce parere aveti? Cand incepe, de fapt, o relatie?

cuplu

Henrik Ibsen – “In doi, nici un versant nu e prea abrupt”

Leave a comment

Man jump

Henrik Ibsen (n. 20 martie 1828 – d. 23 mai 1906) este un dramaturg norvegian, considerat parintele teatrului modern european, unul dintre reprezentantii de seama ai dramei de idei din literatura mondiala.

Faima sa este aceea a unui realist care a inlocuit piesele “bine-facute” ale epocii sale cu drame “naturaliste” scrise in limbajul cotidian. Un exemplu, clasic de acum, este piesa “O casă de păpuși” scris in1879.

Respins de norvegieni, compatriotii sai, Ibsen si-a petrecut majoritatea vietii in strainatate, in Italia si in Germania. A revenit la Oslo spre sfarsitul vietii, si paradoxal, atunci cand a murit, in 20 mai 1906, i-au fost organizate funeralii de stat.

Piesele lui Ibsen mi-a marcat oarecum copilaria spre adolescenta. Adica, in zilele de marti, cand era Teatru TV, daca programau o piesa de Ibsen (de obicei Nora sau Stalpii societatii), era sarbatoare. Desi poate mai vazusem piesa aceea de cateva ori, tot asteptam cu nerabdare sa aud gongul acela imens batand…si urmaream cu sufletul la gura drama sufletelor nelinistite a eroilor lui…

Si cum sa nu iti placa asa o interpretare! O mica mostra aveti mai jos!!!!

 


Leave a comment

Jules Renard sau “Zambetul, curcubeul lacrimilor”

Jules Renard (n. 1864, Châlons-du-Maine – d. 1910, Paris) a fost un romancier si dramaturg francez, cunoscut pentru romanul autobiografic „Morcoveata” si apreciat pentru umorul sau savuros.

Iata cateva spicuiri din Jurnalul lui Jules Renard in traducerea lui George Prutean. Sper sa va placa!

1890

• Trebuie sa procedezi prin disociatie, nu prin asociatie de idei. O asociatie e mai intotdeauna banala. Disociatia descompune si descopera afinitati latente.

• Cautati ridicolul in toate: il veti gasi.

• Adeseori, critica unui critic pe care nu-l iubim ne face sa iubim cartea criticata.

•  Avea o teama ridicola de ridicol.

•  Un pedant e un om care, in ceea ce priveste intelectul, nu digera bine.

•  Balzac a avut prea mult geniu: a dat si taranilor sai.

…..

1895

•  Ce monotona ar fi zapada daca Dumnezeu n-ar fi creat corbii!

•  Artist e cel care nu are un scop, cel care nu e preocupat decit de arta sa si nu de femei, bani sau situatie mondena. Artist e acela care ocoleste complimentele, pentru ca nimeni nu-l cunoaste cum se cunoaste el insusi.

•  Un clasic e un scriitor care vegheaza asupra traditiei.

•  Sunt un om fericit, caci am renuntat la fericire.

•  A scrie e un mod de a vorbi fara a fi intrerupt.

•  “Prudenta” nu e decit un eufemism pentru frica.

•  Toata critica noastra consta in a reprosa altora ca nu au calitatile pe care credem ca le avem noi.

•  Nici un pretext artistic nu-ti permite sa plictisesti oamenii.

Si o anecdota :

Povesteste Jules Renard: “Un tanar pe care nu-l voi numi, pentru ca se numeste Roguenant, imi spunea:

Nu-l cunosc pe Vergiliu decat din traduceri, dar, sunt sigur, semanati cu el;  aveti ceva grecesc. 🙂

renard

 

 


Leave a comment

George Bacovia –„ s-a dus albastrul cer senin „

George Bacovia – cine nu a auzit de acest scriitor roman, unic in literatura romana, prin stilul sau inconfundabil??!!! Obligatoriu de studiat in liceele romanesti, Bacovia ramane cel mai mare poet simbolist roman. Despre opera sa inovatoare in literatura de pe plaiurile mioritice s-au scris multe pagini…iata insa cateva lucruri despre viata artistului, pe care nu foarte multa lume le stie si pe care le poti „trai” daca treci pragul casei sale memoriale din Bucuresti…

  • Numele sau real este George Andone Vasiliu. Pseudonimul, George Bacoviapare sa aiba legatura cu orasul sau natal, Bacau sau din latinescul „Bachus Via” (Calea lui Bachus).

 

  • Parintii sai, Dimitrie Vasiliu si Zoe Langa, s-au casatorit de foarte tineri, cand tatal sau avea 25 de ani, iar mama sa doar 15.

 

  • Bacovia era foarte bun  la desen, caligrafie, muzica si gimnastica. Canta foarte bine la vioara, dirijand chiar orchestra scolii, era un bun gimnast. A castigat chiar si premiul I pe tara la desen la concursul “Tinerimii romane”.

 

  • Cand era mic, a fost uitat in turnul Bisericii Precista din satul natal, unde si-a petrecut o noapte,din neatentia paracliserului. Aceasta intamplare il va inspira sa scrie cunoscutul poem „Amurg Violet”.

 

  • A inceput sa scrie poezii inca din clasa a VIII-a, unele din acestea aparand chiar in volumul de versuri „Plumb” – Ploua, Rar, Sonet, Tablou de iarna, Nevroza.

 

  • In anul in care a scris poezia Plumb (1900), s-a inscris la scoala militara din Iasi, dar s-a retras dupa numai un trimestru pentru ca nu putea suporta rigorile vietii cazone.

 

  • Marele poet de mai tarziu a luat doar 6,63 la Bacalaureat.

 

  • Pierde un an de studii la Facultatea de Drept din Bucuresti, din cauza unui examen ratat.  Va relua studiile in Drept, dar de aceasta data in Iasi, unde isi va lua si licenta, dar nu va profesa niciodata.

 

  • Desi cu licenta in Drept in buzunar,  artistul va preda ore de desen si caligrafie. Ulterior va avea si alte functii: bibliotecar, copist si sef de birou la Ministerul Muncii.

Multi dintre noi ne multumim sa citim doar cateva din poeziile sale, impuse in programa scolara…si ascultam melodiile folk ale lui Alifantis pe versurile binecunoscute tocmai datorita acestei muzici…

Dar Bacovia a scris randuri de mare sensibilitate, adevarate poeme scrise in proza. Iata unul care imi place in  mod deosebit:

A batut vantul…

A batut vantul… Frunzele cad peste noi si peste ziare.Am plecat pe o alee fara banci; trec singur pe langa bazinuri de piatra parasite, si de la sfasitul parcului, privesc campia nesfarsita peste care se lasa corbii si vantul parasirii.

Imi amintesc de romane pasionale, in care eroii se impusca, sau se otravesc, se spanzura, se arunca in mare, sau inaintea trenului.

E trist. Frunzisul e galben si sunt si frunze rosii ca pete de sange; daca vrei sa ramai pe ganduri, pe aceste alei de toamna, e prea mult mister si nu e nimeni sa rada, sau sa te planga.

Numai poetii redau in cateva strofe, aceste stari de melancolie, si numai ei ne amintesc de taceri si singuratati…

in drum, spre oras, m-am gandit la descrieri care sfarsesc cu sperante de viitor. La coltul unei strazi asteptau mai multi un tramvai; pe bulevarde mari, vantul duce repede praful si frunzele, pana departe…

E toamna… cu tramvaiul am ajuns la celalalt capat al orasului; pe aici sunt cazarmi si fabrici. Am ratacit si pe aceste strazi, ca prin marginile unui oras de provincie; pe maidanele goale se lasau corbii, iar zarea era inchisa si rece. Pe o strada din acele locuri, am intrat in gradina unui restaurant, unde am stat mai mult pentru un vin nou care era si bun, pe cand un gramofon canta intr-o camera a acelui local.

Un tanar elegant, cu floare la reverul hainei, un fel de nebun distractiv, sprijinindu-se in baston, privea la consumatori cu miscari lenese din corp. Intru tarziu i se facu semn sa ia loc la o masa. Acest nebun manca si canta dupa gramofon, si din cand in cand, se ducea la masa ofiterilor pentru a se recomanda, ceea ce facea o placere deosebita doamnelor… Gramofonul canta, cand ca o fanfara, cand cantece populare din voce; era totusi liniste, izolare, iar vinul dadea visari ca sunt si mai singur… Spre seara, am luat in oras, cateva cafele intr-un local plin de lume, printre care se distingeau cativa poeti, cativa artisti, – vor aparea desigur in toamna aceasta, cateva reviste literare cu scriitori de talent cu o nota noua in poeme mici, sau cine stie in ce fel…

Ploua incet; cafeneaua e si mai plina, si, cand se face tacere, se aude cum cade ploaia incet, care predispune la somn… Noapte.

Pe asfaltul ud, se rasfrang luminile felinarelor, si trec umbre de trasuri si de oameni… pare o carte cu ingeri, demoni, stele, suflet si alte vedenii…

Cate intalniri mai ieftine, sau scumpe, raman in urma, si cate gradini plouate, cu parfum de toamna, pana spre casa…”

Iar Bacovia pare sa fi facut chiar si o dedicatie pentru toti bloggerii de azi:

“S-a scris atat de mult incat, fatal, tot ce se mai scrie pare ca s-a mai spus. Se repeta, constient sau inconstient, aproape fond si forma, de condeiele de meserie si de acei de buna-credintă care au curajul sa creada ca sunt cu totul originali”.

🙂

O zi frumoasa sa aveti!

Bacovia-680x360


Leave a comment

Ileana Vulpescu – „Fericirea e doar un cuvant de dictionar“

Una dintre cartile mele de suflet este, cu siguranta, “Arta conversatiei”. Am citit-o pe nerasuflate, atunci, prin ’88-’89…am vazut chiar si piesa de teatru de la Giulesti, in care Dorina Lazar facea un rol remarcabil …

In plina epoca de aur, cartea prezinta viata destul de agitata si neinteleasa a unei femei singure…Sanziana Hangan, doctor, mama a doi copii, divortata…Nu pare nimic nou, dar citind aceasta carte plina de lectii de viata si vorbe incarcate de adevar, spuse din inima, simti dintr-odata nevoia sa iti “revezi” propria viata, sa incerci sa ti-o povestesti si sa o intelegi…si sa incerci sa repari ceva daca e gresit…sau sa te bucuri din plin de ea, asa cum e, frumoasa sau grea…

Am citit-o si recitit-o cu bucurie si de fiecare data ma impresioneaza stilul usor, natural cu care este scrisa. Daca treci de primele 50 de pagini, intri intr-o lume fascinanta…plina de vorbe de har, spirituale, hazlii uneori, triste altadata…

Va recomand sa o cititi…sau, dupa caz, sa o recititi… si ca sa va conving, va las in compania catorva citate din “Arta conversatiei”:

Fericirea nu ti-o poate da cineva, cineva ti-o poate doar lua“.

E atata rutina pe lume si atat de putin adevar, dar pentru adevarul asta putin si rar, pentru acest miracol merita sa traiesti”.

„Pentru un parinte nimic nu este mai important decat sa fie iubit de copilul lui, daca nu stii sa-l faci sa te iubeasca, e o cauza pierduta

Cand intr-o casnicie unul din soti isi gaseste pe cineva, cel/cea de acasa dintr-o data se umple de toate defectele, ca de bube dulci. Totul este sa ai rabdare si lucrurile se reechilibreaza: vezi ca si “zeul” mai are defecte, vezi ca si “vechitura” de acasa are calitati si, una peste alta, ajungi de multe ori la concluzia ca “vechitura” e mai buna decat “prospatura“.

O vreme, cat o sa va iubiti, tu ai sa uiti ca el a fost strungar si el are sa uite ca tu esti intelectuala. Pe orizontala, se uita multe lucruri. Dar oamenii mai stau si vertical. Si n-are sa treaca multa vreme, si-n timp ce el are sa uite probabil mai departe ca tu esti intelectuala, tu ai sa-ti aduci aminte tot mai des ca el nu este intelectual”.

Baga de seama ce faci cu viata ta, ca nu e vesnica!”

Iar in final, un citat dintr-un interviu acordat acum cativa ani, dar inca de actualitate!!!

Ce modele sa mai aiba cei tineri, cind bordelul e o manastire fata de politica si cind la televizor si prin gazete sint aproape numai obscenitati, cind se cultiva doar incultura?”

Chiar asa – care modele?

Noapte buna!

I_ Vulpescu