Reflexii in timp

“Zbor deasupra unui cuib de cuci” – atunci, ca si acum!

Leave a comment


cuc

Butonand telecomanda intr-una din serile trecute am ajuns pe TVR 2 si mi-a retinut atentia Jack Nicholson. Tanar, film alb negru. Am zabovit putin si am realizat ca era vorba de filmul “Zbor deasupra unui cuib de cuci”.
Am realizat imediat cat timp a trecut de cand am vazut piesa de teatru pusa pe scena la Teatrul National Bucuresti. Undeva prin anii 1980.
Si totusi mi-am adus aminte, in detaliu chiar, despre ce anume era vorba: viata dintr-un ospiciu, unde mai nebuni decat pacientii erau chiar oamenii care erau platiti sa aiba grija de ei.
Pe scurt, un proaspat eliberat din puscarie spera ca internarea in aspiciu ca il ajute pentru a scapa in viitor de condamnari si chiar de obligatia de a munci. Practic vine in ospiciu ca intr-o vacanta unde vrea sa se distreze. Chiar reuseste asta, etalandu-si talentul de smecheras. Rolul principal il juca Costel Constantin, un actor extraordinar, care facea minuni pe scena (nu prea s-a remarcat in cinematografie, poate nici nu a fost distribuit in rolul prea interesante), insa pe scena Teatrului National a facut niste roluri de-a dreptul memorabile.
Pe mine m-a impresionat insa, in Zbor deasupra unui cuib de cuci, rolul indianului. Intrepreta, genial, Florin Piersic. Probabil unul din rolurile care ii dau masura de mare actor, asa cum nu prea l-au ajutat rolurile, usoare, din filmele maestrului.
Ma intreb ca si atunci: oare cum de cenzura de atunci a lasat sa se joace pe cea mai mare scena a teatrului romanesc o astfel de piesa? Povestea spusa in “ Zbor deasupra unui cuib de cuci” vorbea despre infruntarea sistemului, manipulare, indivizi inadaptati, masinaria care creeaza monstri prin controlul absolut. Orice abatere de la drumul impus, trebuie criticata si catalogata drept inadaptare, iar individul respectiv trebuia tratat de acea nebunie de a nu fi la fel ca si ceilalti. Probabil se dorea un exemplu al decadentei occidentale, al degenerarii naturii umane din cauza democratiei, etc. Din pacate, mesajul se potrivea manusa cu ce traiam noi atunci, in plina epoca de aur.
Oricum, din pacate, povestea este la fel de actuala si azi.
Iata mai jos cateva citate din carte care subliniaza aceasta idee:
Am auzit teoria aia a comunităţii terapeutice de destule ori ca s-o pot repeta şi eu de la cap la coadă şi invers – cum insul trebuie mai întâi să se deprindă cu grupul înainte să poată funcţiona într-o societate normală; cum grupul îl poate ajuta pe individ arătându-i unde o ia razna; cum societatea-i aceea care hotărăşte care-i întreg la cap şi care nu, aşa că trebuie să te măsori după calapodul ei. Şi altele de felul ăsta. De fiecare dată când ne vine un pacient nou în secţie, doctorul se avântă în teoria sa; asta-i aproape singura ocazie când ia şi el hăţurile în mână şi conduce şedinţa. Ne zice cum scopul comunităţii terapeutice este instituirea unei ordini democratice în secţie, care să fie condusă în întregime de pacienţi prin votul lor, şi care să conlucreze la producerea de cetăţeni vrednici, numai buni de-a se întoarce. Afară, pe stradă. Vorbiţi, ne îndeamnă el, discutaţi, mărturisiţi. Şi de-auziţi vreun prieten zicând ceva demn de interes în timpul conversaţiilor zilnice, treceţi asta în registru ca să poată citi şi personalul. Chestia asta nu se cheamă “turnătorie”, cum i se zice prin filme, ci o mână întinsă semenului vostru. Aduceţi la lumină vechile păcate ca ele să poată fi spălate în văzul tuturor”.
Ştiţi, primul lucru care m-a nedumerit în legătură cu fundătura asta, a fost că nimeni nu râde. N-am auzit un singur hohot sănătos de râs de când am intrat pe uşă, ştiţi asta? Dom’le când îţi pierzi râsul, îţi pierzi pământu’ de sub picioare”.
Atâta ştiu: nimeni nu-i ăl mai mare din lume, asta în primul rând, şi din câte văd eu toţi îşi cheltuiesc viaţa încercând să-i sfâşie şi să-i facă mai mititei pe ceilalţi“.
Tata zice că dacă nu iei seama, oamenii te silesc, într-un fel sau altul, să faci ce socotesc ei că trebuie să faci, ori să te îndărătniceşti ca un catâr şi să faci toate pe dos, în ciuda lor”.

In final, va recomand sa vizionati filmul de Oscar, iar daca cumva vedeti pe afisul vreunui teatru “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, intrati. Cu siguranta nu o sa va para rau! Indiferent de distributie.

Author: Mih

Ma incapatanez sa caut frumusetea in orice om, in orice lucru, in orice imprejurare. Cu orice pret.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s