Reflexii in timp


Leave a comment

In cautarea perfectiunii

« Te zbati sa iesi din starea asta de acceptare tacita,

Te-mbeti cu apa rece si zici ca-i altruism,

Ai vrea sa spui ceva, dar nimeni nu te-asculta,

Oh, si ce-ti mai place sa pui etichete apriori !

 

Privesti in gol si te doare tot ce e anost jur imprejur,

Desert in cap, desert si in inima ce cu acuratete,

Deseneaza pe fruntea-ti lata riduri batute de avant zadarnic,

Iar timpul-mos carunt – inca un an adauga,

In salba galbena de experienta ascunsa de ochii goi ai divelor de-ocazie,

Te-as alina, c-un zambet, desprins de pe buze moi, de caramel …».

 

Deschizi scrisoarea si mirat privesti acel antet.

Te-ntrebi : Oare ar mai urma ceva ?

Ai vrea sa faci – in sfarsit – o alegere – cea potrivita.

Ai fost plecat in cautarea perfectiunii, dar uite-o aici

Inchisa intre pagini de viata scrise in cerneala ce inca nu-i uscata.

 

PS – inca un joc


Leave a comment

If…

…every people in our lives is not accidentally met, why in the earth did you come up with?  Maybe to teach me my lesson: the one of pride? Of self-esteem? Of humility? Maybe all of them or maybe none. Maybe I have not met the real you  ….


Leave a comment

Pelerin

Ai grija sa nu te-abati din cale

  • Cu drag imi tot spunea mama –

Ai sa gasesti iubire la fiecare pas,

Tu doar blajin sa fii,

Si mana-ti sa intinzi spre soare !

Parfum de tei iti va insoti pasii,

Oriunde vei merge si oricand de mult rau ai intalni.

Vei fi tu insuti o minune,

Ascunsa bine in sacru-acoperamant.

Vei arunca o punte solida intre nou si vechi.

Iar eu – icoana plansa in colt de rai

Iti voi veghea nelinistea, pelerin timid, ce calea potrivita tot mai cauta !

 

PS – doar un joc


2 Comments

Cand covorul devine fermecat

E clar ca-i timpul sa merg la un consult.

Aman si jur ca tot mirosul de caju incins,

Incepe cu o simpla intrebare : Atata congruenta sa fie

Intre doua suflete aflate in doua lumi total opuse ?

Sa fie de la canicula de miez de august ?

Privesc doar cu cata neinduplecare topeste orice cale

Sa merg sa te cuprind de dupa umeri, copil iubit

Dar vad ca nu e chip, nici chiar de-as fi aparata de o capa !

Te vad cum setea ti-o ostoiesti sorbind cu nesat din carafa vietii

In zanganit de clopot, ce vuiet, ce stupoare ! E mare harmalaie

Cand vulcanul din ochii tai, ce pareau stinsi, sta iar sa dea in clocot,

N-am de ales, nu vreau sa te ranesc, de-aceea ma intorc din nou –

Cum altfel! – doar strans tintuita pe covorul fermecat – in trista-mi carapace.


Leave a comment

If…

…life gives you lemons, make some lemonade! Add some raspberries for deeper taste. And a little multicoloured umbrella. Place your jar on a blue background as if a seashore, so that the difference would be in correct spelling! Enjoy!

descărcare

 


Leave a comment

Usa

Aseara mi-ai lasat intredeschisa usa spre sufletul tau

Si am intrat, usor, sa nu cumva sa te trezesc.

Intuneric sa-l tai cu barda – nici gand sa poti sa simti vreo limita, ceva….

Dar ochii mintii te dibuiesc cumva…

 

Nu dormi, esti numai aplecat usor peste o coala de hartie

Infrigurat te simt cum scrii povesti de azi, de ieri, dintotdeauna….

Si deodata o lumina palida incearca sa iti lumineza fata

Te vad acum: incerci sa arzi tot ce ai scris

Dar coala de hartie nu te asculta, nici nu mocneste,

Cum altfel, cand e doar din praf de suflet ars de-atatea nelinisti si dor?

 

Intind, timid, o mana sa te-mangai usor pe crestetul impovarat.

Mi-e teama insa ca te voi tulbura din nou.

Ezit – poate ar fi mai bine sa stii ca sunt aici?

Dar nu te strig, nici nu te-ating.

Pari linistit acum si stai pe canapea.

Arunc o ultima privire, te rog, chiar te implor

Sa te ridici de-acolo si sa lupti.

 

Brusc intorci capul si vii chiar inspre mine.

Intuneric se face iar intre noi.

Am reusit sa ma ascund, dar chiar cand usa s-o inchizi…

Chiar mi-ai zambit? Sau poate doar mi s-a parut.

 

Ce pot sa sper e doar sa lasi deschisa usa catre tine,

Sa te veghez din departari, ca pana ieri….


Leave a comment

Ingandurare

 

Te mangaiam pe frunte sperand ca pot sa iti alung orice urma de ingandurare

Si te priveam in ochi, dar nu e de mirare,

Cat dor puteau sa oglindeasca in adancul lor!

Oh, suflet calator, cum m-ai gasit?

Plecasei doar de la premisa, ca totu-i trist si gol,

Dar confruntarea cu timpul s-a terminat cu o remiza,

Si lacrimile noastre se-mpreuna si deseneaza dare pe obraji cu dur accent pe gri si mov,

Te-ntreb – a cata oara – de ai gandit vreun procent,

Sa calculezi cata speranta se afla in doleanta de a te desprinde

Dintr-un destin clandestin, ce parca nici n-ar fi al tau.