Reflexii in timp


2 Comments

Cântec

Curcubeu e-n sufletu-mi pribeag –

Cură de viață picurată-n strop de apă lină –

Curat și inocent lăsat să zboare-n voie în căutare de

Curmale moi și dulci ca buze neprihănite de fecioară.

Curbă adâncă sapă apa dulce în obrazul fin, lovit prea des de o

Curea a vechilor parinți, neliniștiți să nu mai suferim în van.

 

Curând ne vom îndrepta agale, spre soare-răsare

Curs neclintit înainte, spre zori de zi, de viață împlinită,

Curaj îmi trebuie să te privesc în ochi –

Curtenitor zâmbind, mă mint că încă ești al meu,

Cursiv mi-e gandul scris adânc în inimă, iar sufletu-mi tresare străbătut de un

Curent electric ce străbate zarea luminată de-un soare ce nu mai este gol.

 

 

PS. un joc amuzant, intr-o dimineata ploioasa de final de aprilie!


Leave a comment

Esti muzica pe care o asculti (II)

Mă întreb în continuare ce fel de om e cel ce ascultă o astfel de muzică, cu astfel de versuri….Minunat…

 

“Iar ea ştie că vocile din mintea ei

O îndeamnă să plece…

Dar a obosit să zâmbească-n van

Până tăcerea devine asurzitoare

În mintea-i plină de ecouri…

 

Şi după tot ce a trăit

Rămâne doar cu un gol imens în suflet,

Nu-i mai rămâne nimic bun de dăruit,

Niciun motiv pentru care să mai trăiască….

Şi-n seara asta doar o stea mai străluceşte… Ştiind toate acestea, el spune simplu doar un “nu”,

Şi după toate câte-a zis, o lasă, liniştit , să plece…

Iar ea va spune, trist, că nu va plânge, pentru că ştia că-i doar o simplă minciună….

*

Se naşte azi al şaptelea, născut de o femeie,

Al şaptelea fiu şi, fiind al şaptelea,

Va avea puteri vindecătoare,

Şi va avea puteri clarvăzătoare

Căci este alesul… Aşa este el….

*

Lucrez de la şapte la unsprezece în fiecare seară,

Și asta mă face să mă simt ciudat, chiar ameţit,

Chiar sunt cel mai nebun între nebuni,

Și am făcut tot ce am putut,

Totuși te iubesc, draga mea,

O, cât te iubesc, cât te iubesc, fetiţă dragă,

Şi de când te iubesc sunt pe cale să îmi pierd şi mintea-mi obosită….

 

Toată lumea încearcă să mă convingă

Că tu nu însemni nimic pentru mine, nimic bun,

Încerc să ma conving singur, chiar îmi dau silinţa,

Dar asta nu-i decât o piedică în plus…

Căci știu că de când te iubesc sunt pe cale să îmi pierd şi mintea-mi obosită….

 

Şi îți spun că plâng şi când plâng

Lacrimile cad ca stropii de ploaie, chiar nu le auzi căzând?

De când te iubesc sunt pe cale să îmi pierd şi mintea-mi obosită….

 

Îţi spun ce vrei, ştiu ce vrei să auzi,

Voi răscoli acest oraş frumos să te convingi

Când vei vedea cu ochii tăi, că te înşeli…

E aşa uşor, nu te voi lăsa să pierzi…

Mergeam ţinând în cârcă toată Calea Lactee,

Ca o umbrelă peste întunericul etern.

Sunt cel ce merge la un pas de viață și de moarte

Şi fără lacrimi de multe luni încoace.

Căci toate lacrimile și visele, și nopțile cu zăpadă

Nu mai au niciun sens, când toţi copiii noştri devin soldaţii nostri, curajoşi

Și vine timpul să plece din ţara lor, iar părinţii nu pot decât să le dorească să se întoarcă acasă…

Iar femeia cu umbrelă ar prefera să fie, egoistă, lângă el, iubitul ei,

E lumea doar un vis sau o iluzie…. ce singură se simte în închisoarea părăsită!”

(va continua)


Leave a comment

Flight

So many times I find myself in deepest night

Flying on wide wings, groping in so unnatural darkness,

I see myself from the earth … a feeble heart,

Uncertainly struggling towards your chest …

I’m still standing, almost without breathing,

In the farthest corner of your window.

I see you sleeping, surrounded by an astral silence,

And a pale, shy smile is hanging on one corner of your sweet lips…

I’m easily breathing now, on your heartbeat rithm …

I want to touch you , but the coldness of the glass is frightening me.

Then I only whisper, deep in my heart,

the words that hurt me through the years among all rumors of tears and joy …

A simple ” forgive me ” would it be enough?

God, I’m trembling … you slightly ajar those beautiful eyes

Your lips are murmuring whispers

And eager of love and impatience ,

I’m stunned when understanding the meaning of your words

“Welcome! I was waiting for you!”