Walt Withman (n. 31 mai 1819 – d. 26 martie 1892) a fost un poet, eseist, jurnalist și umanist american. Considerat „cel mai mare poet american”, Whitman a fost considerat drept primul poet urban. Scrierile sale au fost caracterizate drept un „soc puternic” si „cea mai indrazneata si discutabila contributie adusa pana acum literaturii americane”.
Walt Whitman s-a dovedit insa si un mare vizionar, atunci cand, in „Leaves of Grass (By Blue Ontario’s Shore)”, declara: „Rimele si versificatorii pier… America isi va justifica existenta, dati-i timp…”
Intr-adevar, nu ai cum sa nu ii dai dreptate…Cu totii i-am dat timp…am asteptat-o peste 50 de ani…si a venit…la inceput ne-au amagit cu un curcubeu spanzurat pe cer parca la comanda…apoi cu baze militare, soldati si nave de lupta in Marea Neagra…chiar si cu un scut…isi justifica existenta, e drept…dar prezenta, cum o justifica? Probabil ca inca mai are nevoie de timp…
Cat despre Withman, marele poet american, isi merita pe deplin eticheta pusa de toti cunoscatorii.
E de ajuns sa citesti o singura poezie si iti dai seama cat de bine scrie si cat de nonconformist putea sa le para contemporanilor sai.
Zile senine
Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogatie, prin onoruri din anii maturitatii, prin victorii in politica sau in razboi,
Vei avea zile senine.
Dar, pe masura ce viata se duce si toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe masura ce splendide, vaporoase, tacute culori acopera cerul de seara,
Pe masura ce blandetea, linistea si bogatia spiritului, ca un aer proaspat si imbalsamat, iti umplu viata,
Pe masura ce zilele se imbraca in lumini patinate si merele coapte atarna, obosite si lenese, pe crengi,
Sosesc cele mai linistite si mai fericite zile dintre toate,
Linistitele si fericitele zile senine.
Reflexii in timp 