Cliseul nostru cel de toate zilele

Cliseul nostru cel de toate zilele.

De ziua tatalui

In a doua duminica a lunii mai, in Romania, sarbatorim ziua tatalui. Un prilej de a retrai emotii puternice, sa depanam amintiri, sa ne simtim din nou copii. Poate ca nu cheltuim atatia bani ca de ziua mamei, poate ca luam din graba o cravata (desi stim ca in ultimii ani tot cravata i-am luat!), o sticla de vin …sau doar o strangere de mana, un sarut pe obraz sau pur si simplu jumatate de ora in curtea casei parintesti. Adevarata bogatie!

Eu…ii simt lipsa…de sapte ani s-a mutat in ceruri si uneori simt ca ne vegheaza de acolo.  Iar azi, de ziua tatalui, nu pot sa-i duc nicio cravata, ci numai flori frumoase cum atat de mult ii placeau! Si ganduri frumoase, amintiri care nu mai dor demult, dar care intotdeauna sunt depanate cu drag si multe lacrimi in ochi! Si tare mult mi-as dori sa pot sa ii mai spun “La multi ani, tata!”

 

PS – nu mi-a placut niciodata Cosmote-ul! dar reclama asta e atat de plina de viata si emotii…