Reflexii in timp


Leave a comment

Astazi este ziua internationala a aurei umane!

E cunoscut de secole faptul ca fiecare om emite o aura a propriei sale fiinte. Fiecare din noi a auzit si chiar si-a imaginat aura aceasta ca fiind o lumina stralucitoare care iti lumineaza calea…si cam mai tot timpul o asociem ca fiind simbolul sfintilor…a oamenilor buni, cu suflet, cu menire…spuse asa,lucrurile iau o tenta religioasa, si de aceea unii dintre noi pot deveni sceptici…

Dar lucrurile nu se rezuma la doar atat… la doar o imagine idilica asupra unui fenomen care chiar exista. Foarte multi oameni de stiinta, in special cei care fac parte din domeniul fizicii cuantice, accepta faptul ca toate lucrurile din Univers emit energie. Prin urmare deci si oamenii. Spun ca accepta si spun despre oamenii de stiinta ca accepta, pentru ca noi muritorii de rand credem mai usor tot ceea ce e imaginam, citim sau vedem la televizor.

Din cate se pare sau dupa cum au stabilit tot oamenii de stiinta (deci cu oarecare expertiza J), aura umana este formata din 15 straturi diferite de energie, fiecare dintre acestea fiind in stransa conectare si fiecare avand o culoare distincta.

Daca va intereseaza, iata mai jos detalii despre straturile si culorile aurei umane:

Stratul 1 reprezinta corpul eteric si este de culoare rosie.

Stratul 2 reprezinta corpul emotional si elementar. Este de culoare portocalie.

Stratul 3 este conectat la corpul mental si are culoarea galbena.

Stratul 4 reprezinta corpul astral si emite o nuanta verde.

Stratul 5 reprezinta corpul arhetipal si are culoarea albastra.

Stratul 6 reprezinta corpul angelic si are culoarea indigo.

Stratul 7 reprezinta corpul ketheric sau corpul cauzal si emite o nuanta violet.

Stratul 8 reprezinta corpul monadic si are o culoare aurie.

Stratul 9 reprezinta corpul keriatric si este de culoare argintie.

Stratul 10 reprezinta corpul hristic. Acesta are culoarea albastru inchis.

Stratul 11 reprezinta corpul buddhaic si este de culoare negru argintiu

Stratul 12 reprezinta corpul nirvanic si emite o culoare alba.

Iata care este semnificatia culorilor:

Rosu aprins: impamantenit, vointa puternica, orientare spre supravietuire;

Rosu inchis: furie;

Rosu deschis: energetic, competitiv, sexual, pasional;

Portocaliu: vitalitate, vigoare, creativitate, rezistenta, curaj;

Portocaliu deschis: stiintific, orientare catre detalii, perfectionist;

Galben: creativ, jucaus, identitate, constientizare, putere, cunoastere, curiozitate;

Galben verzui: pasionat, comunicativ;

Verde: natural, dezvoltare, echilibru, iubire;

Verde inchis: gelozie, stima de sine scazuta, resentiment;

Albastru: calm, sensibil, expresiv;

Albastru inchis: teama de auto-exprimare;

Indigo: intuitiv, viziune, gandire clara;

Violet: intelepciune, iluminare, viziune;

Argintiu: abundenta;

Roz: sensibil, artistic, afectiune, compasiune, puritate;

Roz inchis: imatur, necinstit;

Auriu: iluminare; intelepciune; intuitie;

Alb: puritate, unitate, transcendenta;

Si pentru ca e ziua ei, haideti sa ne sarbatorim si noi  propria noastra aura! Cel mai bun mod de a sarbatori aceasta zi deosebita cred ca este prin a incepe sa recunoastem ca avem o aura. Si sa incepem sa o contamplam si sa ne facem griji pentru ea. Pentru ca daca nu ne mentinem campul energetic in pozitivitate, atunci cu siguranta vor apare dezechilibre…si asta nu e bine! Foarte multi dintre vindecatorii energetici sunt de parere ca atunci cand aura umana se afla in dezechilibru, aceasta poate provoca dezechilibre la nivelul corpului fizic. De aici si bolile…

Daca sunteti interesati sau dispusi sa va vedeti macar o data ( sau macar sa incercati :)) aura, aveti mai jos doua exercitii. Nu-mi ramane decat  sa va urez succes! Si o aura minunata, fara prea mult rosu aprins, albastru sau roz inchis!

Exercitiul 1

– asezati-va relaxat intr-o camera intunecoasa avand in fata o lumanare;

– concentrati-va asupra flacarii pana cand simtiti ca privirea va oboseste;

– dupa un timp inchideti ochii si modelati mental imaginea flacarii;

– deschideti din nou ochii si fixati flacara lumanarii de data aceasta cat mai mult posibil;

– devenind foarte grei, dupa un anumit timp ochii se vor inchide treptat si vor putea fi observate numeroase dare de culoare in interiorul pleoapelor.

Exercitiul 2

  • relaxati-va intr-o camera asigurandu-va ca nu veti fi deranjat;

  • micsorati lumina din camera si asezati-va in fata unei oglinzi;

  • priviti insistent in oglinda deasupra liniei parului, in locul unde fruntea intalneste scalpul;

  • atenuati privirea si priviti fix si insistent fara a clipi;

  • dupa o anumita perioada veti incepe sa observati aura (campul energetic) din jurul corpului;

  • la inceput aceasta nu este clara avand nuante de alb,gri sau negru insa dupa efectuarea mai multor exercitii culorile vor putea fi observate din ce in ce mai bine.

sursa foto si nu numai: internet 🙂 cum altfel?

aura

 


Leave a comment

Ziua mondiala a …tantarilor!!!

Una dintre cele mai dispretuite si “vanate” specii de insecte de pe Pamant, tantarii sunt atat de prezenti in viata oamenilor incat acestia le-au dedicate chiar si o zi. Da, chiar in 20 august, sarbatorim ziua mondiala a tantarilor.

Nici nu trebuie sa ne miram ca li se acorda atata atentie, cand exista cam 3500 de specii de tantari pe toate meridianele lumii.

Muscatura de tantar este foarte periculoasa, pentru ca ei pot transmite boli, precum: malaria, febra galbena, virusul West Nile, acestea fiind doar cele mai cunoscute dintre maladiile transmise. Ca de obicei, capul rautatilor se pare ca este tot sexul feminine, pentru s-a descoperit ca femelele-tantar transmit bolile. Cand te gandesti cat de mici sunt si totusi ce periculoase…

Este insa pe lumea asta si un tantar cumsecade. Nu, nu e vorba de tantarul ce se crede armasar! E vorba de tantarul elefant (asta in traducerea cam prea libera a denumirii “elephant mosquito” 🙂 ), care se hraneste cu larve ale altor specii de tantari si nu cu sange ca toti ceilalti confrati.

Oameni de stiinta, cercetatori si multi altii de acest gen, au studiat in amanunt tantarul si au ajuns la cateva concluzii despre  ce le place si ce nu le place acestor  insecte destul de nesuferite  daca e sa fim sinceri…bazaitul ala enervant din noapte…care te trezeste chiar inainte de a fi intepat…

Iata ce le place tantarilor:

  • Parfumul
  • Culori inchise
  • Parul blond
  • Oameni inalti

Ce nu le place?

  • Catnip (un fel de planta din familia mentei)
  • Calicarpa (tot o planta, ciudata, putem cauta alta data care este)
  • Uleiul de menta

Si sigur nu le place RAIDDDDDDDDDDDDD!!!!! Am testat si super testat!

Iar ca sa ne distram putin va propun o problema intitulata: Elefanul si tantarul.

Un amator de distractii matematice, facand diferite transformari ale expresiilor algebrice, a ajuns la concluzia ciudata ca greutatea unui elefant este egala cu greutatea unui tantar. El a rationat in felul urmator:

Fie x greutatea elefantului si y greutatea tantarului. Notam cu 2v suma dintre x si y. Asadar, x+y=2v.

Din aceasta putem obtine : x-2v=-y si x=-y+2v. Sa inmultim acum termenii din stanga ai egalitatilor intre ei si cei din dreapta intre ei. Rezulta: x2-2vx=y2-2vy .

Adunand la ambii membri ai acestei egalitati v2, vom obtine:

x2-2vx+v2=y2-2vy+v2, sau altfel scris, (x-v)2=(y-v)2.

Extragand radacina patrata din ambii membri ai ultimei egalitati, vom obtine: x-v=y-v, rezultand in final ca x=y, adica greutatea elefantului este egala cu greutatea tantarului.

Puteti argumenta unde s-a gresit ?

Ce ziceti, ne distram? Dar incercati sa nu trisati, lasati internetul doar pentru verificare 🙂

O noapta cat mai buna si, bineinteles, fara tantari!!!!tantari

 


Leave a comment

Blaise Pascal si antidotul pentru durerile de dinti

Se povesteste ca intr-o noapte Blaise Pascal avea o durere ingrozitoare de dinti. A facut totul pentru calmarea durerilor, dar totul era in zadar. S-a asezat la birou si a inceput sa studieze cicloida, descoperind o serie de proprietati. Dupa un timp, a constatat – uimit – ca durerea de dinti disparuse. J

Intr-adevar, cand faci ceva cu pasiune, uiti de tot ce te inconjoare. Ba chiar uiti de tine insuti.

Saracul Pascal, va imaginati cate dureri de dinti a trebuit sa suporte daca iei in considerare cate lucruri minunate a descoperit? Pot enumera doar cateva: prima masina de adunat (adica primul calculator!), descoperirea triunghiului care ii poarta numele, legea vaselor comunicante si cate si mai cate.

Si mai interesant insa mi se pare faptul ca se pare ca Blaise Pascal nu a mers niciodata la scoala sau la universitate. A invatat totul acasa cu tatal sau, un avocat pasionat si de matematica.

Dar Pascal nu e cunoscut doar pentru contributia lui extraordinara in domeniul cunoasterii matematicii, ci este si un filosof apreciat si de actualitate chiar prin multe din “Cugetarile” lui.

Iata doar cateva dintre cele mai celebre:

Vrei ca oamenii sa gandeasca lucruri bune despre tine? Nu te lauda”.

“Fiintele umane trebuie cunoscute pentru a fi iubite. Dumnezeu trebuie iubit pentru a fi cunoscut”.

“Pariati ca Dumnezeu exista. De castigati, castigati tot; de pierdeti, nu pierdeti nimic”.

“Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita”.

“A spune adevarul este util aceluia caruia i se spune, dar dezavantajos pentru acei care-l spun, fiindca isi atrag ura”.

“A judeca matematic nu inseamnă a gandi filosofic, a judeca filosofic nu inseamnă a fi liber, a gandi liber nu inseamnă a fi filosof”.

oameni

PS pentru neinitiati (sau pur si simplu curiosi):

Cicloida este curba plana descrisa de un punct fix de pe un cerc, care ruleaza, fara sa alunece, pe o dreaptă fixa”. Suficient de clar? Sau tocmai v-am provocat o durere de dinti?

 

 


Leave a comment

Walt Whitman – „America isi va justifica existenta, dati-i timp…”

Walt Withman (n. 31 mai 1819 – d. 26 martie 1892) a fost un poet, eseist, jurnalist și umanist american. Considerat „cel mai mare poet american”, Whitman a fost considerat drept primul poet urban. Scrierile sale au fost caracterizate drept un  „soc puternic” si „cea mai indrazneata si discutabila contributie adusa pana acum literaturii americane”.

Walt Whitman s-a dovedit insa si un mare vizionar, atunci cand, in „Leaves of Grass (By Blue Ontario’s Shore)”,  declara:  „Rimele si versificatorii pier… America isi va justifica existenta, dati-i timp…”

Intr-adevar, nu ai cum sa nu ii dai dreptate…Cu totii i-am dat timp…am asteptat-o peste 50 de ani…si a venit…la inceput ne-au amagit cu un curcubeu  spanzurat pe cer parca la comanda…apoi cu baze militare, soldati si nave de lupta in Marea Neagra…chiar si cu un scut…isi justifica existenta,  e drept…dar prezenta, cum o  justifica? Probabil ca inca mai are nevoie de timp…

Cat despre Withman, marele poet american,  isi merita pe deplin eticheta pusa de toti cunoscatorii.

E de ajuns sa citesti o singura poezie si iti dai seama cat de bine scrie si cat de nonconformist putea sa le para contemporanilor sai.

 

Zile senine

Nu printr-o mare iubire,

Nu prin bogatie, prin onoruri din anii maturitatii, prin victorii in politica sau in razboi,

Vei avea zile senine.

Dar, pe masura ce viata se duce si toate furtunoasele pasiuni se potolesc,

Pe masura ce splendide, vaporoase, tacute culori acopera cerul de seara,

Pe masura ce blandetea, linistea si bogatia spiritului, ca un aer proaspat si imbalsamat, iti umplu viata,

Pe masura ce zilele se imbraca in lumini patinate si merele coapte atarna, obosite si lenese, pe crengi,

Sosesc cele mai linistite si mai fericite zile dintre toate,

Linistitele si fericitele zile senine.

withman

 


Leave a comment

George Bacovia –„ s-a dus albastrul cer senin „

George Bacovia – cine nu a auzit de acest scriitor roman, unic in literatura romana, prin stilul sau inconfundabil??!!! Obligatoriu de studiat in liceele romanesti, Bacovia ramane cel mai mare poet simbolist roman. Despre opera sa inovatoare in literatura de pe plaiurile mioritice s-au scris multe pagini…iata insa cateva lucruri despre viata artistului, pe care nu foarte multa lume le stie si pe care le poti „trai” daca treci pragul casei sale memoriale din Bucuresti…

  • Numele sau real este George Andone Vasiliu. Pseudonimul, George Bacoviapare sa aiba legatura cu orasul sau natal, Bacau sau din latinescul „Bachus Via” (Calea lui Bachus).

 

  • Parintii sai, Dimitrie Vasiliu si Zoe Langa, s-au casatorit de foarte tineri, cand tatal sau avea 25 de ani, iar mama sa doar 15.

 

  • Bacovia era foarte bun  la desen, caligrafie, muzica si gimnastica. Canta foarte bine la vioara, dirijand chiar orchestra scolii, era un bun gimnast. A castigat chiar si premiul I pe tara la desen la concursul “Tinerimii romane”.

 

  • Cand era mic, a fost uitat in turnul Bisericii Precista din satul natal, unde si-a petrecut o noapte,din neatentia paracliserului. Aceasta intamplare il va inspira sa scrie cunoscutul poem „Amurg Violet”.

 

  • A inceput sa scrie poezii inca din clasa a VIII-a, unele din acestea aparand chiar in volumul de versuri „Plumb” – Ploua, Rar, Sonet, Tablou de iarna, Nevroza.

 

  • In anul in care a scris poezia Plumb (1900), s-a inscris la scoala militara din Iasi, dar s-a retras dupa numai un trimestru pentru ca nu putea suporta rigorile vietii cazone.

 

  • Marele poet de mai tarziu a luat doar 6,63 la Bacalaureat.

 

  • Pierde un an de studii la Facultatea de Drept din Bucuresti, din cauza unui examen ratat.  Va relua studiile in Drept, dar de aceasta data in Iasi, unde isi va lua si licenta, dar nu va profesa niciodata.

 

  • Desi cu licenta in Drept in buzunar,  artistul va preda ore de desen si caligrafie. Ulterior va avea si alte functii: bibliotecar, copist si sef de birou la Ministerul Muncii.

Multi dintre noi ne multumim sa citim doar cateva din poeziile sale, impuse in programa scolara…si ascultam melodiile folk ale lui Alifantis pe versurile binecunoscute tocmai datorita acestei muzici…

Dar Bacovia a scris randuri de mare sensibilitate, adevarate poeme scrise in proza. Iata unul care imi place in  mod deosebit:

A batut vantul…

A batut vantul… Frunzele cad peste noi si peste ziare.Am plecat pe o alee fara banci; trec singur pe langa bazinuri de piatra parasite, si de la sfasitul parcului, privesc campia nesfarsita peste care se lasa corbii si vantul parasirii.

Imi amintesc de romane pasionale, in care eroii se impusca, sau se otravesc, se spanzura, se arunca in mare, sau inaintea trenului.

E trist. Frunzisul e galben si sunt si frunze rosii ca pete de sange; daca vrei sa ramai pe ganduri, pe aceste alei de toamna, e prea mult mister si nu e nimeni sa rada, sau sa te planga.

Numai poetii redau in cateva strofe, aceste stari de melancolie, si numai ei ne amintesc de taceri si singuratati…

in drum, spre oras, m-am gandit la descrieri care sfarsesc cu sperante de viitor. La coltul unei strazi asteptau mai multi un tramvai; pe bulevarde mari, vantul duce repede praful si frunzele, pana departe…

E toamna… cu tramvaiul am ajuns la celalalt capat al orasului; pe aici sunt cazarmi si fabrici. Am ratacit si pe aceste strazi, ca prin marginile unui oras de provincie; pe maidanele goale se lasau corbii, iar zarea era inchisa si rece. Pe o strada din acele locuri, am intrat in gradina unui restaurant, unde am stat mai mult pentru un vin nou care era si bun, pe cand un gramofon canta intr-o camera a acelui local.

Un tanar elegant, cu floare la reverul hainei, un fel de nebun distractiv, sprijinindu-se in baston, privea la consumatori cu miscari lenese din corp. Intru tarziu i se facu semn sa ia loc la o masa. Acest nebun manca si canta dupa gramofon, si din cand in cand, se ducea la masa ofiterilor pentru a se recomanda, ceea ce facea o placere deosebita doamnelor… Gramofonul canta, cand ca o fanfara, cand cantece populare din voce; era totusi liniste, izolare, iar vinul dadea visari ca sunt si mai singur… Spre seara, am luat in oras, cateva cafele intr-un local plin de lume, printre care se distingeau cativa poeti, cativa artisti, – vor aparea desigur in toamna aceasta, cateva reviste literare cu scriitori de talent cu o nota noua in poeme mici, sau cine stie in ce fel…

Ploua incet; cafeneaua e si mai plina, si, cand se face tacere, se aude cum cade ploaia incet, care predispune la somn… Noapte.

Pe asfaltul ud, se rasfrang luminile felinarelor, si trec umbre de trasuri si de oameni… pare o carte cu ingeri, demoni, stele, suflet si alte vedenii…

Cate intalniri mai ieftine, sau scumpe, raman in urma, si cate gradini plouate, cu parfum de toamna, pana spre casa…”

Iar Bacovia pare sa fi facut chiar si o dedicatie pentru toti bloggerii de azi:

“S-a scris atat de mult incat, fatal, tot ce se mai scrie pare ca s-a mai spus. Se repeta, constient sau inconstient, aproape fond si forma, de condeiele de meserie si de acei de buna-credintă care au curajul sa creada ca sunt cu totul originali”.

🙂

O zi frumoasa sa aveti!

Bacovia-680x360


Leave a comment

Ileana Vulpescu – „Fericirea e doar un cuvant de dictionar“

Una dintre cartile mele de suflet este, cu siguranta, “Arta conversatiei”. Am citit-o pe nerasuflate, atunci, prin ’88-’89…am vazut chiar si piesa de teatru de la Giulesti, in care Dorina Lazar facea un rol remarcabil …

In plina epoca de aur, cartea prezinta viata destul de agitata si neinteleasa a unei femei singure…Sanziana Hangan, doctor, mama a doi copii, divortata…Nu pare nimic nou, dar citind aceasta carte plina de lectii de viata si vorbe incarcate de adevar, spuse din inima, simti dintr-odata nevoia sa iti “revezi” propria viata, sa incerci sa ti-o povestesti si sa o intelegi…si sa incerci sa repari ceva daca e gresit…sau sa te bucuri din plin de ea, asa cum e, frumoasa sau grea…

Am citit-o si recitit-o cu bucurie si de fiecare data ma impresioneaza stilul usor, natural cu care este scrisa. Daca treci de primele 50 de pagini, intri intr-o lume fascinanta…plina de vorbe de har, spirituale, hazlii uneori, triste altadata…

Va recomand sa o cititi…sau, dupa caz, sa o recititi… si ca sa va conving, va las in compania catorva citate din “Arta conversatiei”:

Fericirea nu ti-o poate da cineva, cineva ti-o poate doar lua“.

E atata rutina pe lume si atat de putin adevar, dar pentru adevarul asta putin si rar, pentru acest miracol merita sa traiesti”.

„Pentru un parinte nimic nu este mai important decat sa fie iubit de copilul lui, daca nu stii sa-l faci sa te iubeasca, e o cauza pierduta

Cand intr-o casnicie unul din soti isi gaseste pe cineva, cel/cea de acasa dintr-o data se umple de toate defectele, ca de bube dulci. Totul este sa ai rabdare si lucrurile se reechilibreaza: vezi ca si “zeul” mai are defecte, vezi ca si “vechitura” de acasa are calitati si, una peste alta, ajungi de multe ori la concluzia ca “vechitura” e mai buna decat “prospatura“.

O vreme, cat o sa va iubiti, tu ai sa uiti ca el a fost strungar si el are sa uite ca tu esti intelectuala. Pe orizontala, se uita multe lucruri. Dar oamenii mai stau si vertical. Si n-are sa treaca multa vreme, si-n timp ce el are sa uite probabil mai departe ca tu esti intelectuala, tu ai sa-ti aduci aminte tot mai des ca el nu este intelectual”.

Baga de seama ce faci cu viata ta, ca nu e vesnica!”

Iar in final, un citat dintr-un interviu acordat acum cativa ani, dar inca de actualitate!!!

Ce modele sa mai aiba cei tineri, cind bordelul e o manastire fata de politica si cind la televizor si prin gazete sint aproape numai obscenitati, cind se cultiva doar incultura?”

Chiar asa – care modele?

Noapte buna!

I_ Vulpescu


Leave a comment

Herbert Spencer sau „oare avem dreptul sa ignoram….”?

Herbert Spencer ((27 aprilie 1820 – 8 decembrie 1903) a fost profetul victorian al darwinismului social, fondatorul sociologiei, psihologiei si biologiei evolutioniste, iar in filosofie al naturalismului modern.

Spencer considera ca toata lumea are drepturi primare la libertate „in virtutea constitutiei lor” ca si fiinte umane, si ca asemenea drepturi sunt esentiale pentru progresul social. Aceste drepturi includ dreptul la viata, libertate, proprietate, libertatea cuvântului, egalitatea drepturilor pentru femei, dreptul la vot universal si dreptul „de a ignora statul”. Astfel, cei harnici  adica aceia inzestrati cu aceasta calitate, dar lipsiti de devotare fata de structurile existente cu exceptia celor care promovau o astfel de industrie (deci nu religie sau institutii patriotice) – vor prospera.

Ce-o fi vrut sa zica, oare? Probabil si el, ca si altii din vremea noastra, prin stat intelegea miscare… in aer liber, maraton, sala de forta…in camasa de forta… glumesc evident…

Interesante mi se par insa cateva ganduri ale domnului Spencer pe care as vrea sa vi le impartasesc si voua:

“Tiranul nu este nimic altceva decat un sclav intors pe dos”.

“In societatile slab civilizate nu exista bani”.

“Vietile noastre sunt magistral scurtate de a noastra ignoranta”.

“Stiinta este cunoasterea organizata”.

„A privi cu ochi ingaduitori asupra cusururilor acelora a caror viata e grea nu inseamna deloc sa-i tolerezi pe oamenii de nimic”.

herbert

 


Leave a comment

David Hume – filozoful pentru care frumusetea e in mintea celui care evalueaza

hume

David Hume (n. 26 aprilie 1711 – d.25 august 1776) a fost un filozof, istoric si economist scotian, un adept al empirismului, unul dintre reprezentantii cei mai de seama ai Iluminismului scotian.
Ideile lui Hume au avut o mare influenta asupra unor ganditori posteriori lui, ca de exemplu Albert Einstein care spunea ca a fost inspirat de Hume la formularea teoriei relativitatii. A fost de asemenea precursorul lui Adam Smith (autorul „Avutiei natiunilor”), al carui bun prieten a si fost.

hume1

 


Leave a comment

Eternul Shakespeare

Cand spui Shakespeare imediat iti vin in minte zeci de piese de teatru…de la comedii la drame… istorice, contemporane, tragedii…. Sonete…
Si tot cand spui Shakespeare iti incolteste, fara sa vrei, in minte,  intrebarea” “To be or not to be” – si ca sa parafrazam…a fost sau n-a fost el autorul atator tomuri de literatura de cea mai buna calitate? Se pare ca misterul nu va putea fi niciodata elucidat…cel mult daca omenirea va inventa pana la urma masina timpului si calatorind in acea epoca vom vedea, ne vom convinge, daca intr-adevar un om fara prea multa carte (sau chiar deloc) ar fi putut crea asemenea bijuterii literare.
Vorba autorului “something is rotten in…”… in istoria literaturii engleze…
S-a dezvoltat o intreaga teorie a conspiratiei, multi istorici literari s-au tot intrebat cum de cel mai popular dramaturg englez Christopher Marlowe a fost ucis in imprejurari ciudate si ingropat in secret, fara a i se scrie macar numele pe piatra funerara si, mai ales, cum de William Shakespeare, pana atunci un obscur actor de teatru, devine aproape peste noapte cel mai mare dramaturg? De unde scoate el atatea piese de teatru, cu atat de variate subiecte, din istorie, din contemporaneitatea lui, din imaginatie…?
Si totusi ii sunt atribuite sute de lucrari, cunoscute pe intregul mapamond… piese de teatru care fac si acum, dupa atatea sute de ani de cand au fost jucate prima data, deliciul publicului larg, de toate varstele …
Raspunsul nu poate fi decat unul…Pentru ca toate trebuiau sa poarte un nume, i-au spus…Shakespeare!
Sa ne emotionam in aceasta zi de 23 aprilie cand toata lumea il celebreaza pe cel mai prolific dramaturg al lumii, citind si descifrand unul din sonetele lui de dragoste.
Sonetul 115
Mint rimele mai inainte scrise
rostind ca n-am sa te-ndragesc mai mult,
nu-ntrezaream, se pare, nici in vise
necheltuitul dragostei tumult,
nici timpul cantarindu-l, cel ce calca
edicte si fagaduieli de regi,
cel ce destrama frumusetea sacra
in blande minti sadind faradelegi?
M-a-mpiedicat a timpului surpare
sa-ti spun: “Mi-esti drag cum nimeni n-a iubit!”
pe cand eram stapan al clipei rare
si-i-ncoronam ferindu-o, smerit.
Iubirea-i prunc. Intreaga lui lumina
cat creste inca, totusi nu-i deplina…

shakespeare


Leave a comment

Immanuel Kant – la moda chiar si dupa doua secole!

Intr-o zi de 22 aprilie, in anul de gratie 1724, se nastea filosoful german Immanuel Kant (autorul mai multor opere, din care cele mai cunoscute sunt “Critica ratiunii pure”, “Critica ratiunii practice”, „Religia doar in limitele ratiunii”).
Cu siguranta despre Kant chiar s-au scris, vreme de doua secole, o multime de carti. Sa nu mai vorbim despre internet…Kant este primul intre filozofi in ceea ce priveste postarile…peste 24 de miloane de postari. Sunt organizate conferinte, congrese, sunt infiintate societati care ii poarta numele…este un adevarat curent ce te ia pe sus, pe tine cititorule, si te ia la bani marunti…Cum, nu ai citit Kant? Se poate asa ceva? Pana si copiii din scoala primara au auzit de Kant…s-au scris si se vor mai scrie multe despre Kant si, fara doar si poate, toate aceste opere se vor epuiza imediat in librarii… de inteles insa oare cati din noi il intelegem!!?
Euforia insa este vecina, uneori, cu nebunia. Chiar anul trecut, un barbat a fost impuscat in cap de un alt barbat cu care astepta la coada la bere in timpul unui concert si cu care a pornit o discutie in contradictoriu despre filosofia lui Kant. Discutia aprinsa dintre cei doi a degenerat intr-o bataie urmata de focuri de arma intr-un oras din sudul Rusiei. Unul dintre ei a scos o arma si l-a impuscat pe celalalt in cap. Din fericire, starea victimei nu a fost critica, dar totusi… sa fii impuscat in cap pentru ca ti-ai exprimat o parere despre Immanuel Kant…asta da pasiune!
Pentru ca nu mi-am propus sa va povestesc acum despre conceptele care l-au consacrat pe Kant drept unul dintre cei mai mari filozofi germani ai tuturor timpurilor, nu va voi plictisi cu prea multe considerente personale care oricum nu ar avea la baza nicio expertiza de luat in seama.
In schimb mi se par de interes cateva aspecte, mai mult sau mai putin cunoscute, despre viata lui Immanuel Kant. Sa le impartasim impreuna, zic!

  • Kant nu a calatorit mai departe de 40 de mile de locul sau de naștere (Königsberg, Germania). A trebuit sa mearga „atat de departe” doar pentru ca a trebuit sa insoteasca o familie unde fusese angajat ca si meditatori pentru copii.
  • A fost un om extraordinar de disciplinat. In fiecare zi, la ora 3:00 dupa amiaza fix ,mergea la plimbare prin oras. Se spune ca oamenii chiar isi fixau ceasurile dupa plimbarea sa. Chiar si in zilele ploioase, slujitorul sau il insotea si ii tinea umbrela. O singura data a intarziat la plimbare, si anume in ziua in care a citit Jean-Jacques Rousseau – „Emile”. In acea zi tot orasul a fost dat peste cap! Toti oamenii au observat ca a intarziat cu plimbarea obisnuita!
  • El s-a straduit din rasputeri sa ramana sanatos. In timp ce mergea in public, incerca sa respire doar pe nas si deloc pe gura, pentru a filtra germenii. Uneori chiar nu raspundea salutarilor cunoscutilor de teama de a nu deschide gura si a respira vreo” boala”!
  • Avea cam 1,52 metri si umarul stang cazut.
  • Kant era foarte lent in a lua decizii. De doua ori s-a gandit sa se casatoreasca, dar i-a luat atat de mult timp cantarirea tuturor aspectelor si motivelor pentru care ar fi trebuit sa ia aceasta decizie de a se insura, incat de fiecare data cand a luat hotararea de a se casatori a fost mult prea tarziu: prima femeie era deja casatorie, iar celalalta nu mai era in oras.
  • Nu ii placea sa citeasca romane si era un adversar public al muzicii populare.
  • Desi s-a purtat intotdeauna cu deosebita delicatete si politete fata de femei, din parerile sale transpare uneori o anumita misoginie amestecata cu umor. Astfel, ii placea sa le provoace pe doamne, sustinand ca se putea demonstra, urmarind textul Bibliei, ca femeile nu ajung in rai. De ce? Pentru ca, asa cum apare intr-un fragment al Apocalipsei Sfantului Ioan, in ceruri s-a lasat tacerea timp de jumatate de ora. „Asa ceva ar fi fost imposibil daca ar fi fost acolo o femeie!!!” glumea Kant.
  • Spre sfarsitul vietii sale, si-a pus la treaba rațiunea, logica, a facut calcule meticuloase si studii ample prin reviste medicale pentru a calcula cat timp va trai.
  • Tot spre sfarsitul vietii, a spus, “Viata este o povara pentru mine; M-am saturat sa o port”. Nu a incercat sa se sinucida pentru ca pentru el sinuciderea era complet gresita din punct de vedere moral.
  • Ultimele lui cuvinte au fost:”Este bine!” (Kant a murit in 12 februarie 1804).

Nu pot incheia decat cu un zambet larg pe buze, cu gandul la Caragiale si al lui ,,mare moftangiu, Kant asta al tau!” cum obisnuia sa il necajeasca pe bunul lui prieten, Eminescu.
kant