Reflexii in timp


Leave a comment

Fire albe

Sunt multe fire albe-n parul meu,

Dar nici nu ma gandesc sa le acopar intr-un mod atat de snob

Cu vopseluri si boieli, s-o iau de la capat dupa numai doua saptamani.

Imi strang parul in coada, dar nu ma deranjeaza

Ca doar nu plec nicicand spre vila somptuoasa

In care-n prag astepti zambind – pe sub mustata –

Fecioare blonde, desprinse parca dintr-un serial faimos.

 

Te prefaci ca nu stii cum iti cresc acele coarne

Le-amesteci grav, in ceaune fumegande cu gelatina rosie, incandescenta.

Stii doar ca eu te-astept, etern, in turnul paraginit de ani.

Il dibuiesti tu sigur, printre ruine macinate de timp si agonie.

E aglomeratie in turn, dar ma vei recunoaste

Dupa coada plina de fire argintii de viata trecuta sau poate viitoare.