Reflexii in timp


Leave a comment

Ni se pregateste ceva?

Ultimele dimineti (sa zicem din ultimele doua saptamani) nu sunt tocmai placute atunci cand ajungi in statia de metrou. Inca de pe scarile (neprimitoare si roase de atatia pasi) de la gura metroului, esti intampinat de gunoaie. De tot felul. Mai mult sau mai putin mirositoare. Desi de obicei esti grabit, trebuie sa incetinesti si sa casti bine ochii pe unde calci, de frica sa nu aluneci pe: coji de banane, ambalaje din celofan sau poleiala, seminte, pungute din pastic, hartie…samburi de caise…o gama diversa si un sortiment bogat, ce sa zic! Bogatie de gunoi.

Reusesti, cu mare atentie si bagare de seama, sa ajungi teafar pana la zona de verificare a cartelelor. Daca ai noroc si aparatele functioneaza, macar in proportie de 80% , nu stai la coada si treci in  zona de “imbarcare”. Pardon! Mai ai de coborat alte cateva scari, tot asa de “periculoase” ca si cele de afara. In plus, nu ai cum sa nu observi cosul de gunoi. E adevarat, e ora 7:20 dimineata. Poate ca doamnele care se ocupa de curatenie incep programul dupa ora 8. Dar, pana la urma, nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva este mai bine ca sunt pline de gunoi de dau pe afara, dacat sa fie aproape goale si la fiecare mini-uragan starnit de trenurile nervoase, aceste cosuri sa se transforme in extinctoare de mizerie si microbi…cred ca ati vazut de multe ori cum flutura pungile alea de gunoi, imprastiind in jur gunoaie si mizerii ce-ti intra in ochi, in gura, in nas si chiar in suflet.

Pe peron pare putin mai curat. Nu stiu ce sa zic, probabil nu se vede gunoiul de puhoiul de oameni care asteapta, seriosi, metroul. Incerci sa te urci, dar nu prea ai loc. Auzi deodata conductorul metroului rastindu-se la tine “Folositi toate usile trenului!” Il asculti, ce sa faci?  Daca ai noroc te urci. Daca nu, ramai pe peron, tu si alti cativa nenorocosi, asistand pasivi, la dansul pungilor si fosnetul gunoaielor starnite de curentul, nebun, impins de trenul greoi. Inainte parca era mai simpatic trenul ala galben, fara cai. Mai suplu oricum, parca nu facea atata curent!!!

Mai trece ceva timp. Reusesti sa te urci. Cat de cat, circuli bine (ar trebui, in fiecare zi, sa-i uram sanatate multa si sa ii purtam recunostinta vesnica celui care a decis sa faca metrou in Bucuresti!!!). Intr-un tarziu, in jurul orei 8, ajungi la Aviatorilor. Bun! In centru, la sosea. Lume buna. Cobori grabit si o zbughesti spre gura de iesire. Spre serviciu, normal! Dar cum sa nu observi …la ora 8 dimineata…mormanele de gunoaie de pe peron. Te uiti in stanga si in dreapta. Nu-i nimeni care sa para sa vrea sa faca curatenie. Ai fi tentat sa dai vina pe oameni si pe buna crestere. Dar chiar si un om civilizat, unde sa arunce resturile unei mici gustari de dimineata? Cosurile de gunoi gem sub povara grea. Cineva a pus chiar o cutie sub cos. Geme si aceasta, da pe afara…iar metroul care vine in statie starneste din nou un “alai” ciudat de lucruri zburatoare. Nu poti decat sa iti imaginezi ca totul este bine pus la punct de cineva ce parca vrea sa-ti strice ziua!

Dar cine stie! Ei poate vor sa ne intareasca sistemul imunitar. Sau poate doar au in plan o noua majorare a pretului calatoriilor…caci domnilor, daca ar avea resurse, ar avea cu ce sa plateasca personal care sa intretina curatenia la metrou. Si cate si mai cate nu ar face ei, daca ar fi bani!

Faci chiar si o poza! Si te grabesti spre microbuz. Te rogi sa nu mai miroasa a pipi si alte izuri greu de suportat pe scarile ce te conduc afara. Azi ai avut noroc. Nu miroseau.

Dar maine?

gunoi