Reflexii in timp

Saul Bellow – „Iarna decanului”

Leave a comment


Intr-o zi de 10 iunie, in anul 1915, se nastea Saul Bellow, unul dintre cei mai cunoscuti scriitori americani, laureat al Premiului Nobel pentru literatura in 1976. A fost coleg cu Mircea Eliade la Universitatea Chicago si sotul unei doamne de origine romana. Suficiente legaturi  incat sa scrie despre Romania in urma unei vizite in timpul dictaturii comuniste din anul 1977. A scris un roman intitulat „Iarna decanului” inspirat din lucrurile pe care le-a vazut si trait el insusi.

Iata mai jos cateva citate din acest roman, care descrie o atmosfera cam sinistra …dar ce vrei, eram in plina epoca ceausista atunci…si rau cel mai mare nici nu prea incepuse …

“Daca oamenii de stiinta puri ar fi inteles intr-adevar stiinta, si-ar fi dat seama de moralitatea si poezia implicate in legile ei.”

“Psihanaliza pretinde ca investigheaza subconstientul. Subconstientul este, prin definitie, ceva de care nu suntem constienti. Dar psihanalistii stiu dinainte ce se gaseste in el. Si stiu, pentru ca ei au sadit dinainte tot ce vor gasi acolo.”

“America nu stie ce sa faca cu negrii ei declasati, cum nu stie ce sa faca cu copiii ei. Nu-i poate educa nici pe unii, nici pe altii, nu-i poate lega de viata. America insasi nu-i prea solid legata de viata in momentul de viata. Nu periferiile orasului ameninta atat de mult, cat mahalalele launtrice ale fiintei umane, cele urbane constituind doar reprezentarea lor materiala.”

“Lucrurile pe care nu le filtrezi prin sufletul tau nici macar nu exista, asta face ca literalul sa fie literal.”

“Viata moderna, avioanele supersonice, zgarie-norii, inalta tehnologie constituie un mijloc de secare a inteligentei, sau mai curand a puterii de judecata, in special a judecatii individuale”.

“Una dintre problemele omenesti permanente, in oricare stadiu al umanitatii, este aceea de a nu fi prost. Aceasta opresiune continua, teama de prostie! Iti patrunde in nari, iti orbeste ochii, iti mananca inima de rusine.”

“Oare trecem nepasatori pe langa forta a mii de prabusiri, de calamitati, de morti, si apoi hotaram, printr-un proces de selectie prea abstract pentru a fi macar cunoscut, sa ne fixam asupra unora dintre ele anume? Da, si pana la urma le lasam pe cele alese sa ne coloreze viziunea cu tuse de penel violente, viscerale, pana cand apriga optiune ne submineaza si ne rastoarna judecata. Si, in cele din urma, intreaga suprastructura (laolalta cu protectoare viclenie a orbului) incepe sa se clatine.”

“Atata timp cat lucrurile sunt prezentate la un nivel suficient de teoretic, sunt inghitite cu usurinta. Poti discuta despre politica bunastarii, despre birocratia din domeniile medicale sau sociale fara sa intampini nici o obiectie. Dar cand incepi sa vorbesti ca in mahalalele barbare, monstruoase, pe jumatate decrepite, omul nu are de ales decat intre o moarte lenta si una rapida, intre uzura treptata sau distrugere instantanee, toti se revolta.”

Asa-i ca par scrise de curand aceste cuvinte? Cat de actuale pot fi aceste ganduri, chiar daca au fost scrise in anul 1982!!! Si sa nu te revolti?!!!!\\

 ADVICE

 

 

Author: Mih

Ma incapatanez sa caut frumusetea in orice om, in orice lucru, in orice imprejurare. Cu orice pret.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s