Reflexii in timp


Leave a comment

Amintiri…Amintiri… de ziua lui Thomas Hardy

Daca e sa caut un lucru bun de pe vremea “odiosilor dictatori”, ei bine, pentru mine cel putin, unul din putinele lucruri bune, erau romanele foiletoane de lunea seara, la televizor.

Erau de obicei seriale produse de BBC, dupa scriitori – cum altfel – britanici. Era o adevarata sarbatoare lunea pentru mine…am vazut atat de multe seriale, bine realizate, care mi-au deschis gustul sa merg la biblioteca si sa caut romanul respectiv. Asa am citit Dickens – am vazut si revazut “Marile sperante” de zeci de ori…bineinteles la televizor…asa  am citit John Galsworthy, pentru ca mi-a placut enorm actrita care interpreta rolul Fleur, din Forsythe Saga…lista e lunga, dar ma opresc si zabovesc asupra unui nume: Thomas Hardy.

Tin minte biblioteca din sufragerie. Carti de diverse marimi, asezate in ordine aleatorie. Totusi, erau mai multe romane asezate in ordine: 1…2….3…Era colectia Romanul de dragoste. Nu mai retin exact ce numar purta acel roman…Ma impresiona intotdeauna numele “Doi ochi albastri” de Thomas Hardy. Eram copil, abia incepusem sa citesc dar ma atragea, macar sa rasfoiesc romanul acela…

Intr-o zi de luni insa, a inceput sa transmita la televizor romanul foileton “Primarul din casterbridge”…un generic frumos, muzica extraordinar de sugestiva pentru o poveste deosebita…revad si acum, dupa zeci de ani deja, figura personajului principal interpretat de Alan Bates…primarul care intr-un moment de slabiciune isi joaca si isi pierde la carti sotia. O poveste de iubire, razbunare, regrete, neimpliniri….mi-a placut atat de mult incat mi-a starnit curiozitatea si pur si simplu am devorat aproape toate marile romane scrise de Hardy: “Tess of d’Urbervilles”, “Departe de lumea dezlantuita”, “Jude nestiutul”,  “Idila pe un turn”, bineinteles “Doi ochi albastri”. Dar cel mai mult mi-a placut “Primarul din Casterbridge”.

Si ma intorc si ma intreb…de ce nu mai sunt difuzate astfel de seriale la televizor? De ce sa vedem doar vampiri, criminali in serie, satanisti sau oameni pusi pe barfa? De ce sa nu ne mai umplem sufletele de lucruri frumoase, de viata adevarata, cu bune si rele…cu experiente si lucruri invatate din aceste experiente?  Si poate asa s-ar deschide din nou apetitul de a citi si romane clasice, marturii ale unei vieti devenite arhaice, in care omul era prezentat asa cum era, fara interventia vreunui super erou sau vreo muscatura de paianjen sau mai stiu eu ce iradiatie cu vreun metal de pe alta planeta…

Bineinteles ca ramanem cu aceasta intrebare …retorica… adica fara raspuns… sau poate e doar un raspuns: audienta si cota de piata.

Si pentru ca astazi a fost ziua lui Thomas Hardy, va las sa va umpleti sufletele de cateva vorbe frumoase, spuse din suflet:

“Tacerea omului este minunat de ascultat”.

“… osciland delicat intre dragoste si prietenie, acel unic stadiu in istoria unei iubiri cand se poate spune ca nu e inca amestecata cu durere”

„O femeie si-ar vizita mai degraba propriul sau mormant la batranete, decat sa viziteze locul unde a fost frumoasa si tanara.”

“E mai bine sa ai parte de o farama de fericire trainica, care incepe acum si tine toata viata, decat s-astepti sa-ti vina un car de fericire, candva in viitor, dar acum sa n-ai parte nici macar de un dram”.

“Dorinta stie sa gaseasca si mijloacele care o duc la indeplinire”.

“Miracolul iubirii e ca aduna universul in jurul unei fiinte care te incanta, oroarea iubirii e ca adun universul in jurul unei fiinte care te inlantuie”.

“Unde nu exista lege, nu exista nici pacat si unde nu exista ochi, nu exista nici necuviinta”.

hardy